Criza de lichidități de la STB amenință să transforme într-o situație de colaps infrastructura rutieră a Bucureștiului, depășind limitele unui simplu protest sindical sau al unei greve tradiționale. În timp ce autobuzele funcționează mai mult pe hârtie, în realitate, parcul de vehicule devine tot mai inutilizabil, iar reluarea serviciului public se întârzie din cauza unor blocaje de natură tehnică și logistică.
Dependenta de piese și de lanțul de aprovizionare
La nivel tehnic, situația este critică. Când buzunarele de piese, AdBlue și lubrifianți se golesc, autobuzele devin incapabile să ruleze, iar reparațiile devin imposibile fără livrări noi. Conducerea companiei și primarul general Ciprian Ciucu avertizează că vehiculele devin „fizic inutilizabile”, iar repornirea lor depinde acum de factori externi, greu de controlat. În cazul unei persoane obișnuite, nu există decât o paralizie tehnică, cauzată de o criză de lichidități și de stocuri epuizate, pe care cetățeanul o resimte în timpul așteptării autobuzului.
Lipsa pieselor și a elementelor de consum din depozitele gigantice ale STB, care include opt autobaze și depouri de tramvaie, provoacă o încetinire irecuperabilă a serviciului. Proprietarii de piese, deja cesionați recuperatorilor pentru a se recupera financiar, cer garanții bancare sau plata în avans pentru a răspunde comenzilor. În condițiile actuale, încrederea în bonitatea STB a devenit aproape nulă, iar procedurile birocratice pentru deblocarea fondurilor și refacerea stocurilor prelungesc inutilizarea vehiculelor.
Chiar dacă municipalitatea ar reuși să aloce fondurile imediat, timpul necesar pentru recepția pieselor, montaj și punerea în circulație face ca reluarea totală a serviciului să devină o chestiune de luni. În acest context, autobuzele diesel clasice, precum Otokar sau Mercedes, necesită mentenanță specializată, senzori și consumabile, astfel încât o dată oprite, repornirea fără piesele adecvate devine imposibilă.
Efectul de domino: de la tehnic la economic
În plus, parcul auto al STB suferă de pe urma expirării garanției pentru autobuzele turcești Otokar, care au nevoie de piese originale sau produse de producătorul autorizat. Orice oprire sau încetinire a ritmului de circulație reduce capacitatea de a scoate în trafic întregul parcul, iar revenirea la capacitatea inițială de transport va fi unul lent și chibzuit, menținând bucureștenii în propriile aglomerații.
Situația devine și mai complicată din punct de vedere comercial. Există riscul ca unii furnizori de piese să practice prețuri exorbitante, speculând frustrarea și necesitatea urgentă de piese pentru a-și recupera cheltuielile. În cazul grevelor sindicale, negocierile se poartă pe salarii, dar în condițiile insolvenței tehnice, „se negociază însăși capacitatea instituției de a funcționa”. În acest scenariu, reluarea serviciului devine imposibilă fără un sprijin semnificativ și urgent de la autorități, iar pierderile pentru bucureșteni se adâncesc.
Impactul asupra bucureștenilor și perspectivele viitoare
Cât timp STB se află în criză, costurile pentru utilizatorii serviciului cresc vertiginos. Consiliul General al Municipiului București pregătește deja majorări substanțiale ale tarifelor, justificând măsura ca fiind necesară pentru „sustenabilitatea financiară” a companiei. Astfel, un bilet valabil 90 de minute va ajunge la 5 lei, o creștere de 66%, iar abonamentul de 24 de ore va costa 14 lei, poziționând serviciul către un nivel de accesibilitate tot mai scăzut.
Primarul Ciprian Ciucu a vorbit despre creșterea costurilor de operare, care s-au dublat față de administrațiile anterioare, iar ultimele anchete fiscale au scos la iveală un sistem de furt și management defectuos, inclusiv acuzații de corupție și furtul motorinei din autobaze. În aceste condiții, scenariul aproape sumbru al insolvenței devine tot mai real, iar închiderea definitivă a companiei pare a fi doar o chestiune de timp.
Această criză, departe de a fi doar o problemă a sindicatului sau a administrației, reflectă un sistem greșit mai larg, corupt și neperformant, cu potențial de a bloca definitiv pentru bucureșteni o mobility sigură și de calitate. Speranțele pentru o redresare rapidă sunt umbrite de decizii politice și de o gestionare ineficientă, iar perspectivele rămân neliniștitoare în fața unui viitor incert pentru transportul public din capitală.
