România pare să se îndepărteze în mod subtil, dar insists, de linia partenerilor europeni în contextul tensiunilor globale și a crizelor în desfășurare, iar această mișcare poate aduce mai mult rău decât bine. În ultimele săptămâni, oficialii și analiștii din țară au observat o schimbare de ton și poziție a Bucureștiului, ceea ce stârnește îngrijorare în rândul experților în diplomație și strategie internațională. Volumul și natura declarațiilor recentelor poziționări ale României sunt analizate cu atenție și de specialiști din afara țării, precum profesorul Corneliu Bjola de la Universitatea Oxford, care avertizează asupra pericolelor acestor tendințe.
O desprindere treptată de politica europeană
De la începutul anului, România s-a distanțat de partenerii săi din Uniunea Europeană, manifestând o oarecare reticență față de activitățile comune și chiar exprimând poziții mai prudent-uni mai rezervate privind situații delicate, precum aderarea la anumite proiecte ale UE sau coordonarea în domeniul securității. De exemplu, declarațiile recente despre implicarea României în politici de apărare comună sau în proiecte energetice sunt mai ambivalente decât anterior, ceea ce indică o oarecare dorință de a-și păstra autonomia decizională, dar care poate fi percepută ca o ieșire din anturajul european.
Astfel, premierul și ministrul de externe au emis mesaje care evită, uneori, să susțină poziția comună adoptată la nivel european, preferând să își exprime punctul de vedere într-un mod mai independent. Șefii de stat, inclusiv președintele, par să acorde mai multă atenție unor raportări directe în relațiile bilaterale sau geopoliticii de la nivel regional, ceea ce poate complica eforturile de unitate în cadrul UE.
Pericolul izolării și al greșelilor strategice
Pentru analiști precum Corneliu Bjola, această tendință de a se distanța de partenerii europeni nu este doar o coincidență, ci rezultatul unor decizii strategice, unele chiar motivate de curiozitatea față de noi aliați sau de dorința de a păstra un anumit echilibru în relațiile internaționale. Profesorul avertizează însă: „Asistăm la o ușoară distanțare a României față de partenerii europeni, iar mișcarea poate reprezenta o greșeală în actualul context internațional.”
Această afirmație vizează nu doar situația din Ucraina sau criza energetică, ci și implicațiile pe termen lung pentru poziția României în Europa și în NATO. În contextul în care Rusia continuă să fie o amenințare evidentă, iar China își întărește influența globală, o România care se îndepărtează de aliați ar putea deveni un pion mai ușor de manipulat, sau o țară mai vulnerabilă în fața presiunilor interne și externe.
Implicarea în cadrul internațional și riscul de a pierde credibilitatea
De asemenea, alte voci din comunitatea diplomatică atrag atenția asupra pericolului pierderii credibilității României în plan internațional dacă această tendință de izolare va continua. În lipsa unei politici coerente și nuanțate, capitalul construit cu greu de-a lungul anilor în cadrul alianțelor europene și americane poate disparea, lăsând țara într-o poziție mai fragilă în fața provocărilor globale.
În același timp, evoluțiile recente din politica externă a României sunt alimentate și de anumite presiuni interne, precum și de interese politico-electorale, care adesea prioritizează poziții mai populiste sau mai naționaliste în detrimentul unei abordări echilibrate și strategice.
Dacă până acum liderii români au încercat să mențină un discurs diplomatic echilibrat, gesturile și declarațiile recente indică o posibilă schimbare de paradigmă. În timp ce aliații europeni și asocierea cu valorile comuni par să fie neglijați sau chiar evitată, rămâne de văzut dacă această tendință va putea fi corectată înainte ca prejudiciul strategic să devină ireversibil.
Pe măsură ce conflictele de la periferia Europei se intensifică și liniile de comunicare devin tot mai încâlcite, viitorul apropiat va arăta dacă România va reveni pe drumul cooperării sau dacă va continua pe această cale a autoizolării, riscând să-și compromită partida de pe scena internațională. Într-o lume în continuă schimbare, stabilitatea și alianțele solide sunt esențiale — iar deciziile curente pot avea repercusiuni pe termen lung, pe care Bucureștiul trebuie să le cântărească cu atenție.
