Experiența unei bonă în familiile ultra-abile din Milano: limba engleză fluenta, muncă în weekenduri și venit lunar de 4.000 de euro / Candidatul ideal? Să poată înota și să schiezeea noastră”

A fi bonă în familiile extrem de bogate din Milano, capitala economică a Italiei, necesită cunoștințe vaste și disponibilitatea de a renunța la viața personală.

Un intermediar de forță de muncă menționează că uneori candidații trebuie să fie dispuși să se mute temporar în locații precum Saint Moritz pentru două săptămâni sau să petreacă vacanțe vara în Forte dei Marmi.

Anna, un nume fictiv folosit de jurnaliști pentru a proteja identitatea, reprezintă o bonă profesionistă din elitele milaneze. Aceasta o numește „burghezia în sacouri croite”: sub umbrela acestei categorii, bonele vin acasă târziu, iar cerințele lor includ copii fericiți, care dorm repede, și care vorbesc limba engleză. Anna păstrează secretele, slăbiciunile și mici vanități ale familiei pe care o servește. De la începutul lunii octombrie, a fost din nou pe piața muncii, fiind în căutarea unei noi familii, după o săptămână de interviuri.

Are 46 de ani și practică această meserie de peste 20 de ani. Are un mers rapid, poartă pantofi plat și nu face compromisuri în ceea ce privește rigorile muncii. Nu vrea să fie confundată cu o menajeră: „Eu nu lustruiesc podele sau ferestre. Am grijă exclusiv de copii.”

Anna planifică activitățile în funcție de vârsta copiilor, supraveghează înțărcarea, organizează dormitoarele și dulapurile, și stabilește rutinele de somn și veghe. Oriunde merge, ține cu ea un jurnal decorat cu flori, în care notează nume, programe, alergii, informații despre înțărcare și cântecele preferate ale copiilor.

De curând, și-a achiziționat un apartament cu două camere, dar nu locuiește acolo: „Eu cresc copiii altora; înțelegerea este să trăiesc împreună cu ei, în lumi diferite.”

Locațiile de joacă pentru copii din Milano seamănă cu cele din școli, dulapurile sunt pline cu body-uri colorate, iar pentru confortul micuților există cărucioare duble speciale, pentru a le asigura un somn mai liniștit. Se folosesc monitoare internet conectate pentru bebeluși, care trimite notificări dacă luminile nu sunt la nivelul potrivit. Câini dresați cu costuri de 7.000 de euro, care nu se urcă pe mobilier, și bunici care promit să aibă grijă de micuți dar apoi cer șofer pentru a-i duce la restaurant, sunt obișnuințe frecvente.

Pentru bone, deplasarea înseamnă planejamento și imaginație: să ajungă la timp și să înțeleagă specificul fiecărei case. Este important să cunoască cartierele, farmacia care livrează medicamente, brutăria cu focaccia subțire sau parcul cu băi curate. „Putem pune un AirTag în cărucior din motive de siguranță? Fără fotografii ale copiilor, fără etichete de localizare,” explică Letizia, manager la o companie multinațională din Milano.

Letizia are cinci copii, dintre care trei din căsnicii anterioare.

Sursa articol