Conform Economistul.ro: Europol avertizează asupra noilor metode de recrutare pentru furturi din muzee
Agenția Europeană de Poliție, Europol, investighează apariția unui nou profil de infractori implicați în furturi din muzee. Aceștia ar putea fi recrutați prin intermediul rețelelor sociale și al aplicațiilor de comunicare, formând grupări organizate punctual pentru operațiuni specifice. Spre deosebire de rețelele tradiționale de trafic cu bunuri culturale, bazate pe structuri stabile și lideri recunoscuți, noile grupări par să fie formate din indivizi fără legături anterioare.
Schimbarea profilului infractorilor
Profilul tradițional al traficanților de bunuri culturale, așa cum este descris de Europol, vizează persoane specializate, care evită violența și operează în cadrul unor rețele relativ stabile. Aceștia dețin o experiență specifică în furturi de patrimoniu și criminalitate organizată. Obiectivul principal era, de regulă, ca furtul să fie descoperit cât mai târziu posibil, atrăgând astfel o atenție minimă.
Cazurile recente conturează însă o imagine diferită. Printre persoanele reținute se numără indivizi cu experiență în alte tipuri de infracțiuni, iar echipele par să fi fost constituite exclusiv pentru executarea unui anumit furt. Această abordare este asemănată de Europol cu modelul „crime-as-a-service”, unde anumite sarcini sunt externalizate și executate de persoane recrutate punctual, în loc să fie gestionate de o organizație completă.
Recrutare prin social media și violență crescută
Rețelele sociale și canalele de comunicare instantanee par a fi instrumentele prin care aceste persoane sunt recrutate la nivel local. Participanții nu au neapărat o afiliere anterioară și sunt adunați pentru roluri specifice în cadrul unei operațiuni. Această tendință este susținută și de o creștere a utilizării violenței. Grupurile noi nu ezită să folosească unelte precum baroase, topoare, explozibili sau chiar arme de foc pentru a ajunge rapid la obiectele vizate, o abordare mult diferită de cea a traficanților tradiționali.
Aceste grupuri sunt descrise ca fiind mai descentralizate și mai oportuniste. Ele combină experiența dobândită în alte domenii criminale cu informații despre valoarea și accesibilitatea obiectelor expuse în muzee. Furturile din muzee ar putea fi considerate o activitate cu un raport profit-risc atractiv pentru rețelele criminale care activează în alte sectoare.
Un nou peisaj criminal în protecția patrimoniului
Schimbarea nu se limitează doar la persoanele care pătrund în muzeu. O operațiune poate include recunoaștere prealabilă, identificarea exactă a obiectelor, transport, depozitare și găsirea unei piețe pentru bunurile sustrase. Astfel, executanții vizibili pot reprezenta doar o componentă a unui mecanism mult mai complex. Europol monitorizează dacă aceste structuri ad-hoc se vor consolida într-un model repetitiv.
Agenția avertizează că apariția unor infractori proveniți din alte sfere infracționale și disponibilitatea recrutării rapide pot modifica semnificativ peisajul criminalității care vizează patrimoniul cultural. Raportul nu cuantifică ponderea furturilor realizate prin recrutare online, nici nu identifică platforme specifice. Cu toate acestea, Europol consideră că există suficiente indicii pentru a trata recrutarea ad-hoc și implicarea unor infractori din alte piețe criminale ca evoluții ce necesită o monitorizare atentă.
Europol continuă să analizeze aceste noi tendințe în traficul cu bunuri culturale, care pun în fața autorităților provocări inedite.nnEuropol investighează apariția unui nou profil de infractori implicați în furturi din muzee, care pot fi recrutați prin social media și aplicații de comunicare pentru operațiuni organizate punctual.nnAgenția europeană subliniază că indivizii reținuți în cazuri recente nu aveau legături anterioare între ei, o diferență notabilă față de rețelele tradiționale de trafic cu bunuri culturale, construite de regulă în jurul unui grup stabil și al unui lider.nnProfilul tradițional al traficantului de bunuri culturale, conform Europol, este cel al unui specialist care evită violența, lucrează într-o rețea relativ stabilă și folosește experiență specifică în furturi de patrimoniu și criminalitate organizată împotriva proprietății, vizând minimizarea descoperirii furtului.nnNoile cazuri prezintă o structură diferită, cu indivizi cu experiență în alte forme de criminalitate, iar echipele par să fie constituite exclusiv pentru executarea unui anumit furt.nnSocial media și canalele de comunicare instantanee devin instrumente prin care asemenea persoane pot fi recrutate local, fără a fi necesar ca participanții să facă parte anterior din aceeași organizație.nnEuropol descrie acest mecanism ca pe un model apropiat de „crime-as-a-service”, unde sarcini specifice sunt executate de persoane recrutate punctual.nnAgenția nu afirmă că acest mecanism este deja modelul dominant, dar precizează că există un deficit de informații și prezintă recrutarea ad-hoc drept o explicație posibilă pentru schimbarea profilurilor observate.nnO altă explicație este intrarea pe această piață a unor rețele active în alte domenii criminale, care au identificat furturile din muzee ca o activitate cu un raport profit-risc atractiv.nnAceastă evoluție coincide cu folosirea mai frecventă a violenței, grupurile noi fiind dispuse să folosească baroase, topoare, explozibili și arme de foc pentru a ajunge rapid la obiectele vizate.nnRaportul le descrie drept grupuri mai descentralizate și oportunișite, combinând experiența din alte domenii criminale cu informații despre obiectele din muzee.nnSchimbarea vizează întregul lanț operațional, de la recunoaștere și identificare, la transport, depozitare și găsirea unei piețe pentru bunurile furate.nnEuropol urmărește dacă aceste structuri ad-hoc se consolidează într-un model repetitiv, avertizând că apariția unor infractori noi și disponibilitatea recrutării rapide pot modifica profilul criminalității care vizează patrimoniul cultural.
Sursa: Economistul.ro
