O echipă de cercetători a descoperit dovezi ale unei schimbări dramatice în populația Europei, în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, în timpul Neoliticului. Analiza ADN-ului antic extras din rămășițele umane arată o ruptură genetică clară între două faze de înmormântare, sugerând o perturbare majoră care a dus la declinul unei populații și la sosirea alteia. Cercetările, publicate recent, aruncă o lumină nouă asupra misterului din spatele „declinului neolitic”.
O catastrofă demografică în Europa Antică
Studiul s-a concentrat pe analiza ADN-ului de la 132 de indivizi îngropați într-un mormânt din zona actuală a Franței. Rezultatele au arătat că populația dinaintea declinului neolitic nu era înrudită genetic cu populația care a urmat după acesta. Geneticianul Frederik Seersholm, de la Universitatea din Copenhaga, a subliniat importanța acestei descoperiri: „Putem vedea o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite”.
Declinul neolitic, care a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n., a fost o perioadă de mari schimbări. Comunitățile umane au cunoscut o creștere, tehnicile agricole au evoluat, iar societățile au înflorit. Cu toate acestea, la un moment dat, populațiile au început să scadă drastic. Cercetările arată că, în multe zone, populațiile locale de fermieri au dispărut, fiind înlocuite de oameni cu ascendență din stepa eurasiatică.
Cauzele declinului: boală, foamete sau conflict?
Motivul exact al acestei schimbări rămâne un mister, dar cercetătorii au propus mai multe ipoteze. Analiza ADN-ului a relevat prezența unor bacterii patogene în rămășițe, inclusiv Yersinia pestis, agentul cauzator al ciumei bubonice. Laure Salanova, arheolog la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice, a comentat această descoperire: „Acest tipar de mortalitate nu este ceea ce ne așteptăm să vedem într-o populație normală și sănătoasă. Sugerează că s-ar fi putut produce un eveniment catastrofal, cum ar fi o boală, o foamete sau un conflict.”
De asemenea, cercetătorii au descoperit legături genetice puternice cu sudul Franței și Peninsula Iberică în cea de-a doua fază de înmormântare, sugerând o migrație și o recolonizare din acele regiuni. Datele de mediu sugerează, de asemenea, o scădere a activității umane în această perioadă, cu o reîmpădurire a terenurilor agricole. Relațiile dintre indivizi au fost, de asemenea, diferite înainte și după declin, indicând o structură socială schimbată.
Un puzzle istoric cu multe piese
Aceste descoperiri sugerează o populație supusă unor presiuni multiple, urmată de o înlocuire demografică. Se discută încă dacă acest model se aplică pe scară largă declinului neolitic, dar cercetările oferă o perspectivă detaliată asupra unei perioade tulburi din istoria Europei. Studiul publicat în „Nature Ecology & Evolution” aduce noi informații importante pentru înțelegerea evenimentelor care au modelat continentul European în urmă cu milenii.
