Din cauza încălzirii globale în creștere, se estimează că cererea pentru sisteme de răcire a spațiilor va crește de trei ori până în anul 2050, ceea ce va duce la o dublare a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de aceste aparate, conform unui raport al Agenției Naționale de Mediu a Națiunilor Unite, prezentat recent în timpul summitului COP30 din Brazilia.
Raportul, intitulat „Global Cooling Watch 2025”, indică faptul că, din cauza creșterii populației și a valurilor de căldură extreme, tot mai mulți oameni cu venituri mici vor avea acces la sisteme de răcire mai poluante și mai ineficiente. Se estimează că emisiile provenite din utilizarea acestor echipamente vor ajunge la 7,2 miliarde de tone de dioxid de carbon (CO2e) în 2050, depășind cu mult nivelurile din 2022.
Departamentele ONU subliniază că există soluții pentru a preveni această situație, printre care se numără utilizarea echipamentelor de răcire mai eficiente și combinarea ventilatoarelor cu unități de aer condiționat. Astfel, dacă aceste măsuri vor fi adoptate, se estimează o reducere cu 64% a emisiilor din sectorul răcirii până la jumătatea secolului, ceea ce ar putea economisi costuri enorme la nivelul energiei și infrastructurii, în valoare de peste 43 de trilioane de dolari, și ar asigura răcirea a aproximativ 3 miliarde de oameni.
Un decarbonizare rapidă a sectorului energetic ar putea reduce poluarea cu până la 97%.
Inger Andersen, șefa Agenției Naționale de Mediu a ONU, susține că accesul la răcire ar trebui considerat ca o infrastructură de bază, la fel ca apa și canalizarea, în contextul unor valuri de căldură din ce în ce mai frecvente și intense. Ea avertizează că nu putem combate criza termică doar cu aer condiționat, deoarece acest lucru va crește emisiile de gaze cu efect de seră, va majora costurile și va dăuna stratului de ozon. În plus, utilizarea crescută a energiei pentru aceste sisteme poate duce la pene de curent.
Potrivit Agenției Naționale de Mediu a Națiunilor Unite, peste un miliard de oameni din lume suferă din cauza lipsei accesului la o răcire adecvată, iar acest număr se estimează că se va tripla până în 2050. Persoanele cele mai vulnerabile sunt cele cu venituri mici, precum și grupurile cu riscuri speciale, cum ar fi femeile, microfermierii și persoanele în vârstă.
Andersen afirmă că soluțiile bazate pe tehnologii eficiente energetic și pe resurse naturale pot ajuta atât la satisfacerea cererii în creștere, cât și la protejarea oamenilor, în timp ce comunitățile mondiale depun eforturi pentru a menține temperaturile în limite sigure.
