Conform Descopera: Pianele mecanice au pus bazele drepturilor mecanice în industria muzicală, o inovație legislativă apărută la începutul secolului XX ca răspuns la popularitatea crescândă a rolurilor perforate pentru pian. Această nouă tehnologie a ridicat probleme juridice semnificative privind drepturile de autor ale compozitorilor, contestând utilizarea melodiilor lor fără acord explicit.
De la role de pian la licența obligatorie
În anul 1908, Curtea Supremă a Statelor Unite a statuat într-un caz emblematic, White-Smith Music Publishing Co. v. Apollo Co., că o rolă de pian nu era considerată o copie a unei partituri, prin urmare producția sa nu încălca legea existentă privind drepturile de autor. În urma acestei decizii, compozitorii au inițiat demersuri legislative.
Congresul a răspuns prin Legea drepturilor de autor din 1909, care a introdus prima licență mecanică obligatorie. Aceasta permitea reproducerea mecanică a unei compoziții muzicale deja autorizate pentru astfel de utilizări, sub condiția achitării unei taxe legale de doi cenți pe exemplar. Această măsură a vizat și prevenirea monopolizării dreptului de a reproduce mecanic o melodie de către un singur producător. Astfel, licența mecanică a devenit fundamentul sistemului prin care o compoziție muzicală putea fi înregistrată din nou, cu respectarea anumitor condiții și plata unei redevențe prestabilite, fără necesitatea obținerii unui acord separat de la compozitor pentru fiecare nouă înregistrare.
Dispute radiofonice și ascensiunea muzicii country
Până în anul 1940, ASCAP (American Society of Composers, Authors and Publishers) deținea monopolul licențierii drepturilor de autor pentru muzica difuzată la radio în Statele Unite. Un conflict major a izbucnit între ASCAP și radiodifuzori din cauza taxelor de licențiere. Când ASCAP a încercat să mărească semnificativ aceste taxe, posturile de radio au decis să boicoteze catalogul organizației începând cu 1 ianuarie 1941.
Alternativa a fost BMI (Broadcast Music, Inc.), o organizație fondată în 1939, care reprezenta compozitori și editori din genuri precum country, blues și gospel. Perioada boicotului, între 1 ianuarie și 29 octombrie 1941, a determinat o creștere exponențială a difuzării muzicii licențiate prin BMI. Această schimbare a oferit genurilor country și blues un spațiu mult mai mare pe posturile de radio, contribuind la popularitatea lor națională. Conflictul s-a încheiat în octombrie 1941 printr-un acord privind taxele de licențiere.
În contextul acestor dispute, DeFord Bailey, un proeminent muzician afro-american și artist al Grand Ole Opry, a fost concediat în 1941. Deși conflictul dintre ASCAP și radiouri a jucat un rol direct, motivele exacte și gradul de implicare a discriminării rasiale în decizia de concediere rămân subiect de dezbatere.
Controlul asupra propriilor creații
Artiști precum Sam Cooke au căutat să obțină un control sporit asupra creațiilor și veniturilor lor. În 1959, Cooke a co-fondat Kags Music pentru a gestiona drepturile asupra melodiilor sale și a lansat casa de discuri SAR Records. Ulterior, cu ajutorul managerului Allen Klein, a negociat un contract avantajos cu RCA, prin care compania sa, Tracey Records, deținea înregistrările, iar RCA se ocupa de distribuție. Acest aranjament îi oferea un control neobișnuit de mare pentru acea epocă.
O altă figură marcantă, Paul McCartney, i-a subliniat lui Michael Jackson importanța deținerii drepturilor asupra cântecelor. Această discuție pare să fi stat la baza deciziei lui Jackson de a achiziționa, în 1985, ATV Music Publishing, compania care deținea drepturile asupra unui catalog vast de compoziții, inclusiv majoritatea melodiilor Lennon-McCartney. Achiziția a transformat pe Jackson în proprietarul drepturilor de publishing asupra operelor Beatles, inclusiv a celor scrise de McCartney. Deși McCartney a considerat ulterior achiziția nepotrivită din punct de vedere personal, Jackson a păstrat catalogul. Prin parteneriatul cu Sony din 1995, ATV Music Publishing a fuzionat cu divizia de publishing a Sony, formând Sony/ATV Music Publishing. În 2016, Sony a achiziționat participația moștenitorilor lui Jackson, o tranzacție ce reflectă valoarea enormă pe care o poate atinge, în timp, proprietatea asupra drepturilor de publicare.
Cântecul „Happy Birthday to You” a fost considerat protejat de drepturi de autor timp de decenii, aducând milioane de dolari editorului Warner/Chappell. În 2015, un judecător federal a stabilit că firma nu a demonstrat deținerea drepturilor asupra versurilor, iar astăzi melodia și versurile sunt în domeniul public în Statele Unite.
Sursa: Descopera
