La peste șase săptămâni de când a fost anunțat ca posibil nou lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei rămâne o figură misterioasă. Absența sa din spațiul public, contrastând puternic cu vizibilitatea tatălui său, ayatollahul Ali Khamenei, ridică semne de întrebare cu privire la rolul său real în conducerea țării. Speculațiile variază de la probleme de sănătate la o strategie deliberată de a rămâne în umbră.
O prezență fantomă
În timp ce țara se confruntă cu tensiuni interne și externe, inclusiv negocieri cu Statele Unite, Mojtaba Khamenei nu a apărut public. Declarații atribuite lui au fost difuzate la televiziunea de stat sau pe rețelele sociale. Mai mult, regimul a folosit chiar și imagini generate prin inteligență artificială pentru a-l prezenta, alimentând zvonurile cu privire la starea sa de sănătate sau posibila sa prezență în afara țării.
Contrastul cu tatăl său, Ali Khamenei, este izbitor. Acesta din urmă a fost, timp de decenii, imaginea vizibilă a procesului decizional din Iran, cu discursuri și intervenții regulate. Lipsa actualului lider suprem din peisajul public ridică semne de întrebare asupra modului în care este gestionată țara. O sursă a menționat o posibilă fractură la picior și alte leziuni în urma unor evenimente. Reuters, citând surse anonime, sugerează participarea la reuniuni prin conferințe audio și implicarea în luarea deciziilor importante.
„Oameni rezonabili” și negocierile din umbră
Președintele american Donald Trump, după moartea lui Ali Khamenei, a sugerat o schimbare de regim și i-a descris pe cei care negociază în numele Teheranului drept „rezonabili”. Opacitatea sistemului politic iranian face ca identificarea răspunsurilor clare să fie dificilă. Ali Vaez, directorul proiectului Iran din cadrul International Crisis Group, sugerează că Mojtaba Khamenei ar putea fi folosit pentru aprobarea finală a deciziilor, nu pentru coordonarea tactică a negocierilor. Sistemul ar scoate în evidență implicarea lui Mojtaba pentru a oferi o protecție, dând iluzia unui proces decizional în care are autoritate, fără a fi expus criticilor interne.
Absența lui Khamenei i-a pus pe politicieni într-o poziție delicată, între presiunile interne și externe. Aceștia gestionează efectele comentariilor lui Donald Trump și o bază internă radicală, care vede orice compromis cu SUA ca fiind o capitulare. Oficialii trebuie să echilibreze aceste presiuni pentru a asigura supraviețuirea regimului.
Lupte interne și supraviețuirea regimului
Această formulă de funcționare, cu anumite personaje în roluri de conducere, a lăsat confuzi chiar și pe cei mai loiali susținători ai regimului. Criticile din presă au alimentat speculațiile privind posibile lupte interne între politicieni. Cu toate acestea, președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a menținut coeziunea. Momentan, Mojtaba Khamenei, obișnuit să acționeze din umbră, servește un scop util pentru politicienii veterani.
Vicepreședintele american JD Vance a declarat că delegația iraniană a trebuit să se întoarcă acasă pentru a obține aprobarea liderului suprem sau a „altcuiva” după încheierea negocierilor. Un acord fără binecuvântarea liderului suprem nu ar fi fost susținut de sistemul politic iranian. Rămâne de văzut dacă Iranul a intrat într-o nouă etapă, în care acceptul liderului suprem nu mai este obligatoriu.
Sursa: Antena 3
