O nouă ipoteză privind cauza unor cutremure recente în regiunea Tibetului a fost lansată de o echipă de cercetători din China, adăugând o perspectivă inedită asupra dinamicii acestor fenomene naturale. Concluziile, rezultate dintr-un studiu publicat în ianuarie, sugerează că dispariția lacurilor din sudul Tibetului ar fi putut avea un impact decisiv asupra declanșării seismelor majore, prin „trezirea” unor falii seismice aflate multă vreme în stare latentă.
Fenomenul lacurilor dispărute și potențiala amenințare seismică
Pentru mult timp, specialiștii au urmărit modul în care activitatea tectonică în zona tibetului influențează frecvent viitura de cutremure. Însă, până acum, cauzele exacte ale acestor fenomene seismice erau încă în mare măsură neclare. Recent, cercetătorii chinezi au adus în discuție un fenomen mai puțin forțat de cercetare: dispariția multor lacuri din sudul Tibetului.
Aceștia susțin că aceste lacuri, care odinioară fuseseră o componentă esențială a peisajului regional, au avut un rol încă necunoscut în reglarea stresului tectonic. Studiile radiometrice și analizele geologice au indicat că reducerea masivă a acestor lacuri, cauzată de schimbările climatice și activitatea umană, ar fi putut afecta echilibrul de presiune în structurile de scoarță terestră.
„Este posibil ca prin evacuarea acestor lacuri și redistribuirea presiunii asupra faliilor, să fi fost trezite disfuncțional aceste zone tectonice”, explică unul dintre cercetători. Este o ipoteză revoluționară, mai ales dacă se confirmă că această schimbare naturală sau provocată de om poate genera mobilizarea disfuncțională a unor falie în așa fel încât să declanșeze mișcări sezmice majore.
Faliile inactive au fost reactivated prin destabilizarea hidrologică
Teoria punând accent pe modificarea în timp a echilibrului hidrologic din regiune atrage atenția asupra complexității proceselor geologice din Tibet. Regiunea, cunoscută ca fiind unul dintre cele mai active zone seismice din lume, a fost mult timp considerată vulnerabilă din cauza plăcilor tectonice care se întâlnesc aici.
Cu toate acestea, cercetătorii chinezi vor să corecteze această percepție, arătând că anumite evenimente naturale, precum dispariția lacurilor, pot avea efecte neașteptate. „Pierderea acestor lacuri ar fi putut provoca o redistribuire a stresului în falii și, în combinație cu alte procese tectonice, să fi contribuit la activarea unor zone seismice în trecut”, adaugă aceștia.
Studiul a fost realizat în colaborare cu instituții internaționale și utilizează o combinație de tehnologii moderne, printre care imagistică satelitară și simulări geofizice, pentru a înțelege mai bine modul în care schimbările hidrologice influencează comportamentul pământului.
Importanța noii perspective pentru monitorizarea seismică
Această descoperire aduce în discuție importanța monitorizării persistente a mediului și a modificărilor naturale sau provocate de om, pentru a putea înțelege mai bine riscurile seismice. În timp ce activitatea tectonică va continua să fie o componentă esențială a riscului seismic în Tibet și alte zone asemănătoare, factorii secundari precum dispariția lacurilor pot juca, la rândul lor, un rol crucial în declanșarea unor evenimente de amploare.
În plus, această nouă perspectivă subliniază necesitatea unor studii multidisciplinare care să integreze geologia, climatologia, hidrologia și ingineria pentru a putea anticipa și gestiona mai eficient eventualele pericole. În timp ce riscul seismic nu poate fi eliminat, înțelegerea factorilor care îl pot accentua sau diminua devine deveni vitală pentru protecția populației din regiunile vulnerabile.
Recenta analiză a fenomenului din sudul Tibetului deschide un nou capitol în studiile despre seismologie, invitând la reevaluarea interdependenței dintre mediul natural și activitatea tectonică. În contextul schimbărilor rapide ale mediului, astfel de descoperiri pot avea un impact semnificativ nu doar în plan științific, ci și în dezvoltarea unor strategii eficiente de prevenire și pregătire pentru cutremure majore.
