Conform Armenianweekly.com: Taleb refuză invitația în Azerbaidjan din cauza situației lui Ruben Vardanyan
Gânditorul libanezo-american Nassim Nicholas Taleb a stârnit reacții puternice pe platformele sociale și media armene, refuzând o invitație de a susține o conferință în Azerbaidjan. Taleb, autorul unor lucrări precum „Lebăda Neagră” și „Antifragil”, a declarat pe platforma X că nu va pune piciorul în țară atâta timp cât Ruben Vardanyan rămâne închis acolo.
Organzatorii din Baku i-ar fi crescut semnificativ onorariul propus, aparent în speranța că o sumă mai mare ar putea influența decizia sa. Pentru Taleb, însă, a fost o chestiune etică, nu logistică. Refuzul său amintește de o conversație mai veche, pe fondul deplasării forțate a armenilor din Artsakh.
Impactul refugiaților asupra identității și timpului
Taleb descrie în cartea sa, „Lebăda Neagră”, cazul refugiaților libanezi care, chiar și după mulți ani, nu se stabilesc complet în noile medii. Aceștia trăiesc într-o stare de suspendare, ca într-o sală de așteptare, cu o anticipare permanentă a revenirii. Această dorință le modelează alegerile și percepția timpului. La început, răspunsul este adesea negarea, refuzul de a accepta o realitate incertă și o tendință spre iluzii confortabile, dar distructive.
În acest context, autorul articolului relatează cum, în Yerevan, o familie armeană din diaspora l-a găzduit. Aceștia au observat că nu își despachetase geamantanul, singurul pe care îl putuse lua cu el. Considerând că se simte inconfortabil, i-au pus la dispoziție spațiu, încurajându-l să se așeze. El a ezitat, geamantanul pe jumătate deschis reprezentând iluzia reîntoarcerii. Asemenea refugiaților descriși de Taleb, nu era pregătit să ajungă nicăieri, deoarece sosirea ar fi însemnat acceptarea posibilității pierderii permanente.
Critica deciziei lui Harari și exemplul lui Taleb
Refuzul lui Taleb de a vizita Baku vine în contrast cu o altă situație, petrecută imediat după deplasarea forțată a armenilor din Artsakh. Autorul își amintește de o discuție cu un jurnalist, în timp ce filozoful israelian Yuval Noah Harari susținea o conferință în Baku despre inteligența artificială. Autorul și-a exprimat profunda dezamăgire, afirmând că nu mai poate interacționa cu opera lui Harari în același mod.
Harari, care a scris extensiv despre suferința umană și responsabilitatea istorică, a ales să vorbească la Baku în perioada imediat următoare purificării etnice a armenilor din Artsakh. Astfel, prin prezența sa, ar fi putut contribui la spălarea imaginii regimului azer, tocmai motivul pentru care acesta invită personalități influente.
Acțiunile lui Taleb, în schimb, reflectă principiul din „Skin in the Game”, conform căruia autoritatea morală necesită risc personal. Refuzul său de a călători la Baku demonstrează exact această poziție, de a nu pretinde principii fără a fi pregătit să îi suporte consecințele.
Trei ani mai târziu, situația din Armenia, inclusiv dezbaterea publică privind pierderea Artsakh-ului și a ostaticilor armeni de la Baku, pare să se fi schimbat. Cuvântul „Artsakh” a devenit un subiect evitat, iar copiii refugiați care desenau „Noi Suntem Munții Noștri” au fost descurajați.
Dezamăgire față de leadershipul politic
Autorul își exprimă acum o incertitudine legată de dezamăgirea sa față de Harari. Consideră că eșecul nu ține de Harari, ci de leadershipul politic din Armenia. În timp ce gânditori globali precum Taleb își riscă reputația pentru a susține o cauză, partidul de guvernământ de la Yerevan pare să se întoarcă împotriva propriilor captivi.
Această situație nu este o critică a demersurilor diplomatice sau a căutării păcii, ci o constatare a trădării principiilor de bază. Un leadership care cere sacrificii propriului popor, dar rămâne izolat de consecințele deciziilor sale, contrastează puternic cu poziția lui Taleb.
Sursa: Armenianweekly.com
