Astăzi știm că jocul de culori și forme al aurorei boreale provine din activitatea solară. Aceste fenomene luminoase apar pe cer în zonele dincolo de trecerea obișnuită, mai ales atunci când activitatea soarelui atinge cote maxime. În această săptămână, o furtună geomagnetică intensă a făcut ca aurora boreală să fie vizibilă și în mai multe regiuni din Marea Britanie și Statele Unite.
Totuși, documentele istorice și tradițiile orale ilustrate de BBC arată că oamenii au fost fascinați de aceste culori dansante de mii de ani și au creat diverse teorii interesante despre cauzele lor.
Unele explicații sunt relicve ale trecutului. De exemplu, în mitologia nordică, Bifröst, podul curcubeului care leaga lumea muritorilor de cea a zeilor, ar fi putut fi o interpretare a aurorei.
Alte povești sunt păstrate în tradițiile orale, considerate adesea mai mult ca patrimoniu cultural sau învățături morale decât ca afirmații literale despre realitate.
Până recent, cea mai veche mențiune despre auroră era considerată a fi din China, din anul 193 î.Hr., când un împărat din dinastia Jin de Vest a scris că „cerul s-a deschis în nord-est”.
Însă cercetătorii descoperă și referințe și mai vechi. De exemplu, textele antice grecești, precum „Meteorologica” de Aristotel, din jurul anului 330 î.Hr., par să facă referire la auroră. Acestea descriu fenomene nocturne care apar ca flăcări aprinse sau torțe și stele în mișcare.
De asemenea, există mențiuni despre un „curcubeu foarte roșu întins în est” în documente astronomice din Babilon, din anul 567 î.Hr., și în înregistrări asiriene mai vechi cu cel puțin un secol. Cercetătorii au notat pe tăblițe cuneiforme expresii ca „strălucire roșie”, „nor roșu” sau „cer roșu”, asociate cu interpretări despre semne prevestitoare pentru evenimente importante.
Cea mai veche referință cunoscută ar putea fi însă un text vechi de aproximativ 3.000 de ani, scris cu aproximativ 300 de ani înainte pe fâșii de bambus. Într-un studiu publicat în 2023, cercetătorii au identificat o mențiune despre auroră în „Analele Bambusului”, o cronică a Chinei antice. Aceasta descria un eveniment „în cinci culori” petrecut noaptea, ceea ce indică posibilitatea unui eveniment meteorologic spațial extrem, situat la începutul secolului al X-lea î.Hr.
Specialiștii pot presupune cu încredere că aceste descrieri poetice făceau referire la aurora boreală, comparând relatările cu date științifice, precum activitatea solară din trecut și schimbările în poziția câmpului magnetic al Pământului, excluzând alte fenomene astronomice.
