Conform Descopera: Epocă de AUR a diversității lingvistice, descoperire răvășitoare
Lumea a cunoscut odinioară o perioadă de o bogăție lingvistică uluitoare, o „epocă de AUR” în care se vorbeau zeci de mii de limbi. Această descoperire revoluționară, publicată în revista Science, contestă percepția tradițională conform căreia declinul drastic al diversității lingvistice ar fi început abia odată cu expansiunea colonială europeană, acum aproximativ 500 de ani. Studiul sugerează că procesul de pierdere a limbilor a debutat cu mult mai devreme, în zorii consolidării statelor și imperiilor multinaționale.
Cercetătorii, conduși de profesoara Claire Bowern de la Universitatea Yale, au analizat date etnografice, estimări ale populației preistorice și modele statistice complexe pentru a reconstrui peisajul lingvistic global pe parcursul Holocenului. Ei estimează că acum 1.000 până la 3.000 de ani, numărul limbilor vorbite a atins un vârf impresionant, înainte de a începe un declin marcat. Această perioadă este denumită de oamenii de știință drept „epoca de AUR” a diversității lingvistice.
Expansiunea imperiilor, factor major în dispariția limbilor
Studiul evidențiază modul în care expansiunea marilor civilizații antice, precum Imperiul Roman, a influențat profund peisajul lingvistic. Pe măsură ce limbile, culturile și puterea politică a societăților dominante se răspândeau, limbile comunităților mai mici sau asimilate au început să dispară treptat. Rezultatul este o realitate actuală în care supraviețuiesc doar aproximativ 7.600 de limbi, o fracțiune infimă din diversitatea ce a existat cândva.
Profesoara Claire Bowern subliniază că aceste constatări demonstrează că limbajul este intrinsec legat de evoluțiile istorice și politice la scară largă. „Limba nu este izolată de curentele politice”, a declarat Bowern. „Munca noastră demonstrează că putem folosi tiparele din limbaj pentru a reconstrui evenimente demografice majore pe parcursul mileniilor. De asemenea, arătăm că această dinamică a fost o fațetă a istoriei umane pentru o perioadă mult mai lungă decât se credea anterior.”
O nouă perspectivă asupra evoluției limbajului uman
Perioada de înflorire lingvistică s-a încheiat odată cu formarea statelor centralizate și a imperiilor multinaționale. Răspândirea limbilor dominante a antrenat cu sine și extinderea culturilor, instituțiilor și, implicit, a contribuit la dispariția multor comunități lingvistice care existaseră anterior. Deși colonialismul european a accelerat acest proces în epocile mai recente, studiul concluzionează că acesta a fost doar o continuare a unui tipar de declin mult mai vechi.
Structura limbilor actuale este, de asemenea, influențată de această istorie complexă. Cercetătorii afirmă că limbile moderne sunt rezultatul unui blocaj istoric major, iar unele caracteristici lingvistice pot părea larg răspândite nu datorită unui avantaj comunicativ inerent, ci pentru că au aparținut populațiilor care s-au extins cu succes pe parcursul istoriei. Descoperirile au implicații directe asupra limbilor amenințate cu dispariția în prezent, oferind o perspectivă nouă asupra cauzelor istorice ale pierderii lor și, posibil, ghidând eforturile de conservare. Studiul a fost realizat în colaborare cu Universitatea Pompeu Fabra, Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă, Universitatea Texas din San Antonio și Institutul Santa Fe.
Sursa: Descopera
