Monopolul asupra datelor naționale cedează în fața unei noi realități în care companiile private dețin, colectează și vând informații despre oameni, orașe și comportamente. În timp ce timpul când informațiile de stat erau strict controlate de agențiile guvernamentale, acum un sistem paradoxal prinde rădăcini: ecosistemele private de „informații ca serviciu” (AI as a Service). Rețelele sociale, imagini satelitare comerciale și analize de date la scară largă au transformat companiile private în actori-cheie pe scena supravegherii globale, ridicând întrebări legate de granițele intimității și suveranității.
### Revoluția tehnologică din sectorul civil, inspirată de aplicații militare
Inițial, tehnologii precum dronele, senzori acustici sau recunoașterea facială și-au avut rădăcinile în armament și cercetare militară. În ultimele decenii însă, acestea au pătruns în viețile cotidiene, fiind aparent inofensive. Camerele de supraveghere conectate la internet, soneriile inteligente sau dispozitivele IoT au creat o rețea vastă și complexă, unde fiecare pas poate fi înregistrat și analiza. Deși aceste sisteme nu au fost inventate pentru a spiona, în practică ele devin instrumente de monitorizare pasivă, permanentă, care pot fi folosite în investigarea infracțiunilor sau chiar pentru controlul asupra comportamentului social.
În cazurile recente de răpiri sau infracțiuni, imaginile captate de camerele de acasă au jucat un rol crucial în identificarea și urmărirea suspecților. Această evoluție tehnologică a dus la o situație paradoxală: acele tehnologii destinate inițial scopurilor militare se află acum în mâinile companiilor private, care le pot valorifica și vinde către autorități, dar și disputat de actorii civili.
### Amazon Ring și controversele supravegherii de masă
Un exemplu concret în discuție este cazul programului „Search Party” al Amazon Ring. Acesta ar fi permis scanarea imaginilor din anumite cartiere pentru a identifica animale de casă dispărute, dar controversele au izbucnit după dezvăluirea intenției companiei de a colabora cu Flock Safety, un operator de sisteme automatizate de recunoaștere a numerelor de înmatriculare, preferat de autorități. Ideea unui sistem integrat – camerele de acasă conectate la rețele de monitorizare a numerelor de înmatriculare – a ridicat semne de întrebare privind expansivitatea supravegherii comerciale și posibilele implicații asupra libertății individuale.
Criticii au argumentat că recuperarea animalelor pierdute ar putea fi doar un pretext pentru normalizarea supravegherii în masă, în timp ce compania a fost nevoită să abandoneze colaborarea ca urmare a reacției negative a publicului. În fața acestei situații, se pot puncta riscurile legat de o infrastructură de supraveghere complet comercializată, care poate fi activată oricând pentru scopuri mai largi decât cele inițiale.
### Cât de departe putem merge în era „informațiilor ca serviciu”?
Fenomenul externalizării datelor către guverne și alte entități devine tot mai răspândit. Guvernele cumpără din ce în ce mai mult date comerciale, precum recunoașterea facială, analiză comportamentală sau informații financiare, pentru a-și îmbunătăți capacitățile de monitorizare, însă la un cost major pentru dreptul la viață privată. În unele cazuri, aceste activități se desfășoară fără mandat judiciar, ceea ce ridică semne de întrebare mereu mai acute despre legalitatea și protecția drepturilor civile.
De asemenea, integrarea inteligenței artificiale cu infrastructurile comerciale de supraveghere pare inevitabilă, făcând ca camerele din case, mașini sau spații publice să devină piese cheie într-un sistem global de monitorizare permanetă. Întrebarea nu mai este dacă aceste tehnologii se vor extinde, ci ce va însemna asta pentru societate în termeni de suveranitate și libertate individuală. Cu alte cuvinte, la ce ne putem aștepta în continuare, când puterea de a colecta și analiza informații capătă amploare, și cine va mai putea stăpâni această forță? Viitorul ne arată că puterea nu mai aparține exclusiv statului, ci și celor care comerciază cu putere, și astfel, granițele dintre supravegherea publică și privată devin tot mai obfuscate.
