Declinul performanței cognitive a noii generații: o problemă tot mai acută, inclusiv în România
De câțiva ani, tot mai multe voci din domeniul educației și cercetării atrag atenția asupra unui fenomen alarmant: scăderea capacităților intelectuale ale copiilor și tinerilor din țări dezvoltate, un declin posibil chiar mai grav decât progresul de până acum. În timp ce generațiile anterioare erau percepute ca fiind mai inteligente și mai adaptate, date recente indică o stagnare sau chiar o inversare a acestui trend, în special în ultimele două decenii. La nivel global, acesta e un semnal clar că, în fața tumultului digital, atenția și gândirea profundă sunt puse la grea încercare.
Schimbări în evaluarea inteligenței și impactul digital
Tendința de creștere a scorurilor cognitive, documentată multă vreme prin efectul Flynn, pare că a ajuns la final. În anumite regiuni din Scandinavia, cercetările arată că această creștere a fost oprită sau chiar că s-au înregistrat scăderi, semnalând un fenomen cunoscut sub denumirea de „reverse Flynn effect”. În același timp, testele internaționale precum PISA evidențiază că performanțele elevilor sunt afectate de factorii sociali, inegalități sau programe educaționale, dar și de distragerile digitale. Potrivit OECD, utilizarea excesivă a dispozitivelor în timpul orelor de curs, mai ales pentru activități de divertisment, produce scăderi vizibile ale rezultatelor.
Aceasta nu înseamnă însă că tehnologia trebuie condamnată, ci că utilizarea acesteia trebuie gestionată cu responsabilitate. OECD arată că moderarea în folosirea dispozitivelor pentru învățare poate coexista cu rezultate bune, însă excesul și utilizarea recreațională în timpul orelor au un efect distructiv. Așadar, problema nu este tehnologia în sine, ci modul în care o integrăm în procesul educațional: scopul, dozajul și controlul rămân esențiale.
Modelul danish: de la digitalizare la echilibru între tehnologie și tradiție
Un exemplu concret vine din Danemarca, țară în care autoritățile și profesorii au început să renunțe treptat la filozofia „digital first”. În locul eternei predominanțe a ecranelor, unele școli au adoptat măsuri clare, precum interzicerea telefoanelor în timpul orelor și în pauze, pentru a combate fragmentarea atenției și dificultățile de socializare. Un raport Euronews descrie cum elevii își lasă telefoanele într-un seif la începutul zilei, pentru a readuce în clasă concentrirea și contactul uman.
Pe plan legislativ, această abordare a atras sprijinul cabinetului danesc, care a decis, oficial, introducerea școlilor „fără telefon” de la următorul an școlar, și chiar interzicerea rețelelor sociale pentru copii sub 15 ani, cu posibilitatea derogării pentru minorii de 13–14 ani, dacă părinții își dau consimțământul. Această măsură vine ca răspuns la observarea faptului că, în lumea digitală, timpul petrecut pe platforme sociale afectează dezvoltarea cognitivă și socială a elevilor, fragmentând atenția și reducând calitatea interacțiunilor directe.
Chiar dacă în România discuțiile privind limitarea accesului copiilor la rețelele sociale sunt mai recente, inițiativele europene și exemplele din alte țări din UE ar putea servi drept modele. În fond, provocarea nu este doar de a reduce timpul petrecut în fața ecranului, ci de a transforma modul în care tehnologia este folosită în mod responsabil în școli și acasă.
La ce să fim atenți în fața acestei realități
Pentru părinți, cadre didactice și lideri de comunități, răspunsul nu trebuie să fie unul de panică, ci de conștientizare și educare. Reducerea timpului petrecut cu dispozitivele și crearea unor „insule” fără telefoane, în care lectura pe hârtie și dialogul în familie devin prioritate, poate contribui semnificativ la refacerea unei atenții sănătoase. Mai mult, implicarea în discutarea regulilor de utilizare a tehnologiei în școli, precum depozitarea telefoanelor sau reguli pentru pauze, poate avea un efect benefic pe termen lung.
Este esențial să înțelegem că nu eliminarea completă a digitalului este soluția, ci poziționarea inteligente a lui în ritmul zilnic, astfel încât școala și familia să nu piardă resursa cea mai valoroasă a secolului 21: concentrarea și gândirea profundă. Într-un viitor în care atenția devine din ce în ce mai prețioasă, reușita va ține nu de câte ecrane se pot închide, ci de modul în care reușim să le integrăm echilibrat în viața noastră.
