Securitatea cibernetică a anului 2025 a demonstrat, mai mult ca niciodată, că problemele nu provin întotdeauna din atacuri sofisticate, ci adesea din modul în care organizațiile gestionează și percep incidentele. Chiar dacă sistemele păreau funcționale, iar indicatorii de performanță arătau totul în parametri normali, realitatea era alta: încrederea în date s-a erodat, iar deciziile critice s-au luat în condiții de incertitudine din cauza unor probleme de fundament. Această diferență între aparență și realitate a creat un impact profund, atât în spitale, cât și în infrastructura critică, verificând încă o dată limitele actualei paradigme de securitate cibernetică.
Eșecul de înțelegere a impactului asupra deciziilor
Incidentele recente arată clar că, în fața unui atac sau a unei defecțiuni, eșecul nu constă neapărat în penetrabilitatea tehnologică, ci în modul în care organizațiile răspund la acestea. Un exemplu elocvent a fost atacul ransomware asupra Change Healthcare, care a afectat întregul proces de rambursare în sistemul de sănătate american. Deși sistemele au fost repede repornite, spitalelor le-a fost imposibil să proceseze rapid toate datele, iar unele plăți au fost întârziate, provocând haos și confuzie. În acest cadru, încrederea în corectitudinea datelor a fost compromisă, iar medicii și personalul medical au fost forțați să ia decizii pe baza unor informații incomplet sau nesigure, crescând riscul erorilor și, implicit, pericolul pentru pacienți.
Un alt exemplu relevant vine din domeniul sănătății, unde incidentele de securitate au reintrodus în uz documentele pe hârtie, limitând accesul la informații clinice și accentuând incertitudinea în procesul decizional. În situații critice, cum ar fi intervențiile chirurgicale sau administrarea tratamentelor, riscul de a greși a crescut considerabil — medicii nu mai aveau certitudinea că datele pe care le consultau erau actuale sau complete. În cele din urmă, lecția este clară: pentru a preveni adevăratele tragedii, trebuie lucrat nu doar la repornirea sistemelor, ci și la restabilirea integrității și trasabilității datelor, precum și a încrederii utilizatorilor în acestea.
Limitările securității cibernetice moderne în fața crizelor globale
Nu doar atacurile ocazionalie au scos în evidență vulnerabilitățile sistemelor informatice. În 2025, o actualizare defectuoasă a platformei CrowdStrike a declanșat o panică globală, fără a fi nevoie de un atac intenționat pentru a provoca dezastre. Chiar dacă nu a fost vorba despre o infiltrare malițioasă, efectele au fost similare: zboruri anulate, servicii medicale întârziate și întreruperi în activitatea multor companii din întreaga lume. Ceea ce a ieșit la iveală a fost fragilitatea infrastructurii digitale în situații de criză și lipsa unor mecanisme fiabile de verificare și intervenție rapidă.
În acea perioadă, decidenții au fost cumva puși în fața unei realități dureroase: instrucțiuni clare sau protocoale de urmat pentru recuperare lipseau sau nu erau adaptate pentru toate scenariile. În plus, gestionarea identităților digitale și controlul accesului au fost, de asemenea, afectate, complicând și mai mult reconstruirea unui mediu sigur și de încredere. Au fost identificate conturi partajate, credențiale de urgență fără termen de expirare și o abatere generalizată de la bunele practici de audit și responsabilitate, accentul fiind pus exclusiv pe repornirea rapidă a serviciilor.
Această combinație de evenimente a arătat că, în fața unor crize globale, soluțiile de securitate trebuie să depășească nivelul tehnic de prevenție și să devină, în mod fundamental, o chestiune de management al deciziilor și responsabilități. Programele moderne de securitate trebuie să se concentreze nu doar pe prevenție, ci și pe crearea unui mediu în care eșecul poate fi gestionat în mod inteligibil și controlat, iar deciziile umane pot fi sprijinite de date fiabile și verificabile.
Pe măsură ce tehnologia evoluează, și provocările devin mai complexe, conceptul de securitate cibernetică trebuie să se îndrepte spre o abordare centrată pe oameni. Restabilirea încrederii, protejarea identității și asigurarea faptului că informațiile rămân de încredere devin pilonii esențiali pentru prevenirea pagubelor din viitor. În lumea digitală, dacă sistemele pot eșua într-un mod previzibil și gestionabil, deciziile critice pe care le iau oamenii rămân sigure, reducând riscul ca, în situații de criză, să piardă controlul și să comită greșeli ireparabile.
