Secretele din spatele perucilor purtate de aristocrați ies la iveală: eleganță, boală și… sifilis
De ce purtau aristocrații peruci? Răspunsul ne poartă înapoi în timp, la curtea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței și dezvăluie o istorie fascinantă, plină de schimbări de stil, dar și de probleme de sănătate. Perucile, simbol al statutului social, ascundeau uneori secrete întunecate.
De la Ludovic al XIII-lea la moda curții
Totul a început cu Ludovic al XIII-lea, regele Franței (1601-1643), care în tinerețe aprecia părul lung. Din cauza căderii premature a părului, monarhul a adoptat peruca. Curtea sa regală a urmat rapid exemplul. Printre cei care au îmbrățișat noul trend a fost și fiul său, Ludovic al XIV-lea.
Înainte de domnia lui Ludovic al XIII-lea, perucile erau rare, purtate doar de persoane cu anumite caracteristici fizice sau de curtezane. Odată cu apariția regelui cu perucă, moda s-a schimbat radical. La Paris, numărul peruchierilor a explodat. La mijlocul secolului al XVII-lea, „full-bottom” au devenit extrem de populare. Acestea erau atât de mari încât necesitau părul de la zeci de persoane pentru o singură perucă.
Mirosuri neplăcute și o igienă precară
Dincolo de aspectul estetic, perucile aveau și alte roluri. În secolul al XVII-lea, aglomerația urbană și lipsa igienei personale au dus la răspândirea bolilor și a mirosurilor neplăcute. Perucile, rareori spălate, erau parfumate cu diverse arome pentru a ascunde mirosurile.
Întreținerea era minimă, frizerii curățând părul cu o cârpă. Această practică superficială a făcut ca perucile să devină un mediu ideal pentru păduchi. Medicul Andrew Duncan nota în 1796 că acestea erau grav infestate. Coafurile elaborate și costisitoare contribuiau la faptul că unele peruci nu erau atinse luni întregi.
Perucile, simbol al bolii și al declinului
Perucile aveau și o întrebuințare mai puțin plăcută: mascarea simptomelor sifilisului. Boala, răspândită în Europa din secolul al XVI-lea, provoca căderea părului și răni deschise pe scalp. Peruca oferea astfel o modalitate de a ascunde semnele bolii, în timp ce pudra parfumată masca mirosul leziunilor.
Odată cu Revoluția Franceză, perucile extravagante au început să fie considerate simboluri ale excesului aristocratic. Stilul a fost abandonat treptat în favoarea simplității. În epoca lui Napoleon Bonaparte, perucile masive au devenit complet nepractice.
