Conform Descopera: Incertitudinea amplifică atracția, sugerează studiile
Atracția pentru persoanele dificil de atins sau nehotărâte poate fi uneori intensă, însă indisponibilitatea în sine nu garantează o iubire mai profundă. Cercetările recente indică faptul că incertitudinea cu privire la sentimentele celuilalt poate amplifica, în anumite contexte, gradul de atracție romantică. Acest fenomen ar putea explica de ce indivizii care oscilează între apropiere și distanță ocupă un spațiu mental semnificativ. Studiile nu sugerează însă că toți cei atrași de persoane indisponibile au un anume tipar de atașament, nici că există o rețetă universală pentru eliminarea acestei atracții.
Mecanismul incertitudinii și atașamentul
Un experiment publicat în Psychological Science a arătat că tinerele participante, cărora li s-au prezentat profile ale unor bărbați, au raportat o atracție mai mare atunci când nu erau sigure de gradul de interes al acestora. Participantele din grupul în care sentimentele bărbaților erau incerte au fost cele mai atrase și s-au gândit cel mai mult la ei, această preocupare crescută fiind asociată direct cu atracția mai puternică. Deși acest studiu nu implică faptul că oamenii caută conștient parteneri indisponibili, subliniază cum nesiguranța poate alimenta interesul romantic. Într-o relație clar definită, informațiile despre celălalt sunt ușor de obținut, în timp ce într-una incertă, mintea caută explicații pentru fiecare mesaj sau absență, transformând așteptarea în ceva ce poate fi confundat cu iubirea.
Tiparele de atașament și calitatea relațiilor
Cercetările asupra atașamentului adult identifică două dimensiuni importante ale insecurității: anxietatea de atașament, caracterizată prin teama de respingere și nevoia de confirmare, și evitarea, marcată de dificultatea de a se apropia emoțional. O meta-analiză a 73 de studii, implicând peste 21.000 de persoane, a asociat ambele dimensiuni ale insecurității cu o calitate mai slabă a relațiilor romantice. Anxietatea a fost legată de conflicte frecvente, în timp ce evitarea s-a corelat cu niveluri scăzute de satisfacție și apropiere. Este important de reținut că un tipar de atașament anxios nu conduce inevitabil la alegerea unor parteneri indisponibili, ci influențează modul în care interpretăm apropierea și distanța.
Focus pe comportament, nu pe potențial
Schimbarea tiparului de atracție nu începe prin a elimina sentimentele, ci prin a separa ce simțim de ceea ce știm despre persoană. Atracția intensă față de cineva care nu oferă o relație nu dovedește compatibilitate sau dorințe comune. Prin urmare, este esențial să ne punem întrebări concrete despre disponibilitatea partenerului: „Își asumă relația? Face loc în viața sa? Comportamentul său corespunde promisiunilor?”. Răspunsurile la aceste întrebări sunt mai relevante pentru o potențială relație decât intensitatea atracției. Evaluarea persoanei trebuie făcută pe baza acțiunilor prezente, nu a potențialului său, indiferent de motivele din spatele comportamentului său.
Un experiment publicat în Psychological Science a arătat că incertitudinea privind interesul romantic al unei persoane poate crește atracția față de aceasta. Participantele din studiu care nu știau cât de mult erau plăcute s-au gândit cel mai mult la bărbații respectivi.
Surse:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21169522/
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ejsp.1842
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/jclp.22685
Sursa: Descopera
