De ce distribui conținut dacă știi că poate dăuna? Replică memorabilă dintr-un film emblematic, în cadrul zilei a treia la Astra Film Festival 2025 (Parteneriat)ea noastră”

În cea de-a treia zi a Festivalului Astra Film, cel mai important moment a fost premiera mondială a filmului „Anatomia unor delicte obișnuite”, realizat de Adina Sădeanu și lansat în 2025. Filmul evidențiază lupta pentru dreptate a patru femei din România și Belgia, victime ale abuzurilor, într-un context în care societatea evită să recunoască faptul că expunerea intimității pe internet reprezintă o formă de agresiune sexuală. La această proiecție, aproape simultan, s-a organizat în Sibiu un marș pentru siguranța femeilor, susținut de mai multe organizații și asociații dedicate drepturilor femeilor.

Unele scene ale filmului includ chiar afirmația organelor de poliție: „Dacă el nu vine să îți facă rău fizic, atunci nu am ce să fac.” Aceste momente ne determină să ne întrebăm când vor fi luate măsuri corespunzătoare pentru a reglementa corect aceste forme de violență, când autoritățile vor fi cu adevărat de partea victimelor și dacă o femeie poate oare să se simtă în siguranță atunci când semnalează o agresiune. În film, există și exemple de situații în care victimele au câștigat în justiție, precum cazul Ștefaniei, care a avut câștig de cauză și statul român a fost condamnat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru lipsa măsurilor de protecție necesare.

După vizionare, publicul a avut ocazia să discute cu realizatoarea filmului. Ștefania, una dintre victime, a afirmat că a decis să apară în film pentru a sensibiliza și pentru a preveni ca și alte persoane să treacă prin aceleași experiențe. Regizoarea Adina Sădeanu a explicat că, deși inițial intenționase să realizeze un film despre hackeri, lipsa finanțărilor a determinat-o să se îndrepte către poveștile victimelor. A dedicat șapte ani acestei producții, subliniind că „Femeile din film nu doar că au ales să își spună povestea, ci m-au ales pe mine pentru a spune această poveste cu respect.” Ea a mai adăugat: „Mesajul filmului e să înțelegem că acest fenomen ucide.”

De asemenea, în cadrul unei dezbateri moderată de jurnalista Paula Herlo, invitați de marcă au abordat subiectul violenței împotriva femeilor. Una dintre participante a povestit cu durere: „Nu mi-am văzut mama zâmbind până la vârsta de 6 ani, când ne-a luat și pe mine și pe fratele meu din casă și am plecat. Tatăl meu era extrem de violent și am văzut tentative de omor până în acel moment.” O altă artistă și-a amintit cum, după succesul la un concert, pe vremea când era minoră, a devenit ținta insultei și criticilor legate de ținuta de pe scenă, ceea ce a determinat-o să se retragă temporar din activitatea artistică până la majorat, descriind această perioadă ca fiind una de colaps emoțional.

În cele din urmă, psihologul Eniko Gall a recomandat: „Dacă aflăm despre o victimă a violenței, trebuie să fim prezenți și să oferim sprijin, pentru ca persoana respectivă să înțeleagă complet ce i se întâmplă și să îi reamintim în mod constant acest lucru.” Jurnalista Ramona Ursu a atras atenția asupra creșterii rapide a violenței online, evidențiind că aproape în orice postare poate apărea agresivitate, menționând că, în ultimul an, a primit sute de amenințări direct sau indirect, iar legislația actuală nu este suficient de clară pentru a proteja cetățenii în astfel de cazuri. În plus, ea a punctat că termenul de „femicid” nu figurează în Codul Penal, precizând că: „Femicidul nu începe cu intenția de a ucide, ci implică multe interacțiuni și multă suferință înainte și după eveniment.”

Sursa articol