Conform Descopera: Când cumpărăturile devin o dependență
Pentru mulți oameni, cumpărăturile reprezintă o activitate recreativă sau o metodă de relaxare. Totuși, pentru unii, actul de a cumpăra devine un refugiu emoțional și un impuls greu de controlat, depășind sfera nevoilor reale și devenind un răspuns la anxietate, tristețe sau sentimentul de gol interior. Fenomenul este cunoscut de psihologi sub denumirea de oniomanie sau tulburare de cumpărături compulsive. Deși nu este recunoscută ca un diagnostic distinct în manualul DSM-5, numeroase studii o consideră o formă de dependență comportamentală. Aceasta se manifestă prin pierderea controlului, preocupare excesivă legată de cumpărături și, implicit, consecințe negative asupra vieții personale și financiare.
Semnele cumpărăturilor compulsive
Recunoașterea acestui comportament implică identificarea unor tipare specifice. Un indicator frecvent este accesarea site-urilor de cumpărături doar pentru a „vizualiza”, dar finalizarea cu plasarea unor comenzi. Apare și impulsul de a cumpăra un obiect pentru altcineva, chiar dacă nu este responsabilitatea proprie sau dacă situația financiară nu permite. Dificultatea în a refuza oferte, argumente precum „doar azi” sau „reducere mare”, devin factori declanșatori. Cumpărăturile oferă o ameliorare temporară, urmată de sentimente intense de vinovăție. Acumularea de obiecte nefolosite, păstrate cu speranța unei utilizări viitoare, este, de asemenea, un semn.
Un aspect important este raportarea constantă la ceilalți, sentimentul că niciodată nu se deține suficient pentru a atinge satisfacția. Cheltuielile depășesc posibilitățile financiare, ducând la datorii sau sacrificarea altor nevoi esențiale. Reclamele, postările de pe rețelele sociale sau imaginile inspiraționale declanșează instantaneu impulsul de a cumpăra, iar individul devine extrem de receptiv la orice mesaj de marketing. Justificările repetate, de tipul „merit asta”, chiar dacă nu sunt reale, maschează problema. Încercările de a se opri sau de a face o pauză sunt de scurtă durată, revenindu-se rapid la același comportament. În relații, dorința de a arăta afecțiune prin cadouri constante sau ascunderea achizițiilor de către cei apropiați indică o problemă. Dacă aceste situații sunt frecvente, mecanismul cerebral de căutare a recompensei și alinării emoționale s-a legat de actul cumpărării, consolidând un tipar comportamental greu de modificat.
Cauzele și mecanismele dependenței
Oniomania nu are o cauză unică, ci rezultă dintr-o combinație de factori. Printre aceștia se numără stima de sine scăzută, nevoia de validare, anxietatea, depresia și impulsivitatea. Expunerea constantă la reclame și reduceri, precum și ușurința cumpărăturilor online, contribuie la agravarea problemei. Experiențele din copilărie, în care afecțiunea era condiționată de daruri materiale, pot juca, de asemenea, un rol. Pentru persoanele afectate, cumpărăturile devin o modalitate de a umple temporar un gol emoțional. Senzația de satisfacție este de scurtă durată, iar ciclul se reia. Cumpărăturile compulsive activează aceleași circuite cerebrale implicate în alte comportamente recompensatoare, prin eliberarea de dopamină, ceea ce le face să fie similare altor forme de dependență.
Strategii pentru depășirea dependenței
Primul pas către schimbare implică observarea impulsului înainte de a acționa. În momentul apariției nevoii de a cumpăra, este util să ne întrebăm ce emoție încercăm, de fapt, să calmăm. Fie că este vorba de stres, plictiseală, singurătate sau anxietate, o pauză de câteva minute și o activitate diferită, cum ar fi o plimbare sau exerciții fizice, pot diminua impulsul. Recunoașterea progresului, chiar și în săptămâni fără cumpărături necontrolate, este esențială. Analizarea tentațiilor și a metodelor folosite pentru a rezista ajută la consolidarea strategiilor de adaptare.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) a demonstrat eficiență în reducerea cumpărăturilor compulsive. De asemenea, căutarea sprijinului social, fie prin discuții cu prieteni de încredere, fie prin participarea la grupuri specializate, este importantă. Nu există nicio rușine în a cere ajutor, iar procesul de recuperare este unul personal. Cu timpul, impulsurile devin mai rare și mai ușor de gestionat, permițând individului să reia controlul asupra deciziilor de cumpărare, alegând conștient ce, când și de ce cumpără. Multe dintre achizițiile făcute impulsiv rămân nefolosite, iar după actul cumpărării apare frecvent sentimentul de vinovăție sau regret.
Sursa: Descopera
