Conform Mediafax: Stilul în care copiii povestesc despre experiențele dificile ar putea dezvălui riscul de probleme de sănătate mintală
Modul în care copiii își verbalizează experiențele adverse din viață, nu neapărat conținutul poveștilor, ar putea fi un indicator mai bun al riscului de a dezvolta în viitor probleme de sănătate mintală. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford, publicat recent, care deschide noi perspective în identificarea timpurie a vulnerabilității psihice la copii.
Expunerea la stres în primii ani de viață reprezintă o provocare majoră la nivel global, fiind asociată cu o parte semnificativă a diagnosticelor psihiatrice la adulți. Cu toate acestea, identificarea copiilor cei mai susceptibili rămâne o dificultate, deoarece nu toți cei care trec prin experiențe adverse dezvoltă afecțiuni psihice, mulți demonstrând o remarcabilă capacitate de adaptare. Această variație creează o „lacună de predicție”, îngreunând depistarea celor aflați pe o traiectorie problematică.
Analiza lingvistică asistată de inteligența artificială
Pentru a depăși aceste limitări, cercetătorii de la Stanford au utilizat inteligența artificială pentru a analiza modul în care peste 200 de copii, cu vârste cuprinse între nouă și treisprezece ani, au descris experiențe stresante. Prin intermediul unor instrumente avansate de procesare a limbajului natural, au fost identificați anumiți markeri lingvistici asociați cu un risc crescut de anxietate și depresie.
Printre indicatorii de risc se numără utilizarea frecventă a prepozițiilor, sugerând o narațiune mai complexă, dar și un limbaj categoric, marcat de cuvinte precum „întotdeauna” sau „niciodată”. Aceste elemente pot reflecta o anumită rigiditate în gândire sau o generalizare a experiențelor negative.
Pe de altă parte, copiii care au utilizat mai frecvent pronume la persoana a treia („el”, „ea”, „ei”) și care și-au orientat atenția spre mediul înconjurător și spre alte persoane au prezentat un risc mai scăzut de a dezvolta probleme de sănătate mintală. Acest aspect poate indica o mai bună capacitate de distanțare emoțională și o perspectivă mai obiectivă asupra evenimentelor.
Semnificația conținutului narațiunilor
Pe lângă stilul de exprimare, cercetătorii au analizat și conținutul poveștilor relatate de copii. Deși acest aspect s-a dovedit mai puțin relevant în predicția apariției unor afecțiuni clinice comparativ cu stilul narativ, a oferit totuși indicii importante despre gravitatea problemelor cu care se confruntă.
Poveștile centrate pe conflict, teamă și suferință, incluzând termeni precum „luptă”, „înfricoșător” sau „atacat”, au fost asociate cu un risc mai ridicat. Aceste narațiuni descriau frecvent situații de violență fizică, excludere socială sau evenimente cu o puternică încărcătură emoțională.
În contrast, relatările despre activități cotidiene și hobby-uri, utilizând cuvinte ca „joc”, „fotbal” sau „câine”, au fost asociate cu un risc mai scăzut. Cercetătorii subliniază că, în timp ce conținutul poveștilor oferă informații despre evenimentele trăite, stilul în care sunt acestea relatate relevă modul în care copiii își organizează și înțeleg propriile experiențe. Această nouă metodologie, bazată pe analiza lingvistică, promite să devină un instrument scalabil pentru identificarea timpurie a copiilor vulnerabili, înainte ca aceștia să fie diagnosticați cu tulburări de sănătate mintală.
Sursa: Mediafax
