Misterul „Marelui Canion al Atlanticului”, elucidat de cercetători
Depresiunea King, o formațiune impresionantă supranumită „Marele Canion al Atlanticului”, a fost subiectul unui studiu aprofundat care a dezvăluit mecanismele complexe din spatele formării sale. Amplasat la aproximativ 1.000 de kilometri de coasta Portugaliei, acest canion subacvatic se întinde pe o lungime de 500 de kilometri, reprezentând un fenomen geologic de amploare. Noua cercetare, realizată de o echipă internațională de experți, aduce o serie de clarificări importante privind evoluția acestei structuri unice.
O combinație de factori tectonici și vulcanici
Studiul sugerează că formarea Depresiunii King este rezultatul unei combinații de factori. Cercetătorii au demonstrat că slăbirea scoarței oceanice, cauzată de căldura unei coloane de magmă, împreună cu presiunea exercitată de o graniță temporară între plăcile tectonice, a jucat un rol crucial în modelarea canionului. Geologul marin Antje Dürkefälden de la Centrul GEOMAR Helmholtz pentru Cercetări Oceanice din Germania, a subliniat importanța rezultatelor, afirmând că acestea „explică acum pentru prima dată de ce această structură remarcabilă s-a dezvoltat exact în această locație”. Echipa a folosit sonare de înaltă rezoluție pentru a mapa zona și a analizat mostre de rocă vulcanică pentru a determina vârsta și originea formațiunilor.
Cercetările au indicat că evenimentul major de formare a canionului s-a petrecut între 37 și 24 de milioane de ani în urmă. De asemenea, au fost găsite dovezi clare ale existenței unei granițe între plăci tectonice care a traversat regiunea, contribuind la crearea fosei. Geologul marin Jörg Geldmacher, tot de la GEOMAR, explică faptul că „această scoarță îngroșată și încălzită poate să fi făcut regiunea mai slabă din punct de vedere mecanic, astfel încât granița plăcii s-a deplasat preferențial aici”. Cercetătorii au remarcat însă că, deși forțele tectonice au fost semnificative, acestea nu au fost suficiente pentru a crea o creastă de expansiune a fundului mării, similară celei observate la Dorsala Atlantică.
Legături cu Azorele și implicații pentru înțelegerea canioanelor subacvatice
Studiul a scos la iveală legături cu Azorele, sugerând că fluxul magmatic identificat a fost o ramură timpurie a coloanei de magmă din Azore, activă și în prezent. Cercetătorii sugerează că Riftul Terceira din regiunea Azore este un sistem similar de tranșee aflat în formare, oferind un model „viu” privind modul în care iau naștere aceste canioane subacvatice și modul în care sunt influențate de forțele tectonice și de căldura provenită din adâncuri. Cercetarea a fost publicată în jurnalul științific Geochemistry, Geophysics, Geosystems, contribuind cu date noi în domeniul geologiei marine.
Sursa: Descopera
