Criză politică gravă în Franța: spațiul de manevră al președintelui Emmanuel Macron s-a restrâns considerabilea noastră”

După demisia prim-ministrului Sebastien Lecornu, la mai puțin de o lună de la numire și la scurt timp după prezentarea listei cabinetului său, președintele Emmanuel Macron i-a oferit acestuia un termen de 48 de ore pentru a ajunge la un acord cu partidele de opoziție, de dreapta și de stânga, care dețin majoritatea în Parlament, înainte de a decide ce măsură constituțională va lua pentru a rezolva criza politică.

Lecornu, cel mai scurt mandat al unui prim-ministru al celei de-a Cincea Republici Franceze, înființate în 1958 de Charles De Gaulle, a reluat negocierile cu partidele parlamentare, având două priorități: adoptarea unui buget de urgență pentru 2026 pentru ca statul să funcționeze și statutul teritoriului francez din Oceanul Pacific, Noua Caledonie.

Se pare că această mișcare are ca scop implicarea personală a lui Macron pentru a depăși impasul politic, iar opțiunile prim-ministrului demisionar sunt extrem de limitate. Lecornu și-a dat demisia după ce ministrul de interne, Bruno Retailleau, liderul partidului de centru-dreapta Republicanii (LR), aflat în coaliție cu formațiunea pro-prezidențială Ensemble (Împreună), a criticat prioritățile transpuse în planul lui Lecornu.

Guvernul actual este format de alianța dintre Ensemble, cu 161 de deputați, și LR, cu 50 de reprezentanți, având împreună un număr total de 211 parlamentari din tot atâtea locuri în Adunarea Națională, care are un total de 577. Majoritatea absolută necesară pentru decizii este de 289 de deputați. Au mai existat două guverne, conduse de Michel Barnier în decembrie 2024 și de Francois Bayrou în septembrie 2025, ambele căzute în urma voturilor unanime ale stângii, care are 192 de deputați, și ale grupurilor populiste și extremiste de dreapta, precum Rassemblement National, cu 138 de parlamentari.

Acțiunile lui Macron aduc aminte de un citat atribuit în mod incorect lui Albert Einstein: „Nebunia înseamnă să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți la rezultate diferite.”

Chiar și Gabriel Attal, fost prim-ministru și lider al partidului centrist Renaissance, și-a exprimat confuzia față de deciziile recente ale președintelui, afirmând că „nu mai înțelege deciziile președintelui, care vrea să păstreze controlul total”.

Este clar că formarea unui guvern stabil devine aproape imposibilă, deoarece în Parlament există trei grupări: centru, stânga și dreapta, care nu pot depăși diferențele dintre ele. Propunerea ca un premier să fie din partea Partidului Socialist, care are doar 66 de deputați, este considerată improbabilă, deoarece partidele RN, LR și o mare parte din deputații centriste sunt ostili față de aceasta.

Președintele Macron are la dispoziție doar soluția dizolvării Parlamentului și convocarea de alegeri anticipate, după alegerile recente, care au produs o situație fragmentată, fiind considerată de mulți politicieni și comentatori o acțiune „neînțeleaptă”. Partidul extremist Rassemblement National a cerut imediat după demisia lui Lecornu să se dizolve Parlamentul, ideea fiind susținută și de o parte a stângii, însă ultimele sondaje de opinie indică rezultate aproape la fel de confuze ca și cele din vara anului trecut.

Unii lideri politici sugerează și demisia președintelui Macron, cerere venită în special din partea partidului de stânga radicală, Franța Nesupusă, care are 71 de deputați. De asemenea, fostul prim-ministru Edouard Philippe, lider al partidului de centru dreapta Horizons, i-a sugerat să organizeze alegeri prezidențiale anticipate după adoptarea bugetului pentru 2026.

Sursa articol