Conform Descopera: Istoria surprinzătoare a muzicii country, dincolo de clișee
Muzica country, adesea asociată cu imaginea emblematică a banjoului și cu peisajele rurale americane, ascunde o istorie mult mai complexă și surprinzătoare decât pare la prima vedere. Originea instrumentului considerat un simbol al acestui gen, banjoul, se află în tradițiile muzicale din Africa de Vest, demonstrând influențe multiculturale profunde.
De la Akonting la Grand Ole Opry: călătoria unui instrument și a unui artist
Banjoul își are rădăcinile în instrumente cu coarde din Africa de Vest, precum akonting-ul, folosit de secolul de către poporul Jola din regiunea Senegambia. Deși africanii aduși cu forța în America nu și-au putut lua instrumentele, au păstrat tehnicile de construcție și interpretare, dezvoltând noi forme în Caraibe din materialele disponibile. Din Caraibe, instrumentul a ajuns în coloniile americane, unde a devenit o tradiție afro-americană. Abia spre anii 1840, prin intermediul spectacolelor de tip minstrel, banjo-ul a fost preluat de cultura populară albă, legătura sa cu originile africane fiind treptat estompată.
Un alt episod fascinant din istoria timpurie a muzicii country este reprezentat de DeFord Bailey, un muzician afro-american, nepot de sclavi, care a devenit unul dintre primii artiști importanți ai emisiunii radio WSM Barn Dance, precursorul Grand Ole Opry. În ciuda unor dificultăți fizice cauzate de poliomielită în copilărie, Bailey a cucerit publicul cu armonica sa, devenind primul star afro-american al muzicii country. Prezența sa pe scenă în seara în care show-ul a primit numele Grand Ole Opry subliniază rolul său semnificativ. Pe parcursul turneelor, Bailey s-a confruntat cu legile de segregare rasială Jim Crow, adesea fiind nevoit să doarmă în mașină sau să apeleze la alte artificii pentru a găsi cazare. Concedierea sa de la Opry în 1941, în contextul disputei dintre ASCAP și radiouri, rămâne un subiect dezbătut, luând în considerare posibila influență a discriminării rasiale. Inclus postum în Country Music Hall of Fame în 2005, Bailey a lăsat o moștenire importantă.
Talent ocultat și succese neașteptate
Familia Carter, considerată „prima familie a muzicii country”, a cântat numeroase melodii prezentate ca folclor tradițional, cules direct din munții Appalachi. O parte semnificativă a acestui repertoriu provine însă de la Lesley Riddle, un chitarist afro-american care a pierdut un picior într-un accident și avea două degete lipsă la mâna dreaptă. Riddle, posesor al unei memorii muzicale excepționale, a fost cel care a ajutat familia Carter să descopere și să rețină noi cântece. El a transmis familiei tehnica de chitară „Carter picking” și numeroase melodii, precum „The Cannonball” și „I Know What It Means to Be Lonesome”. Din cauza segregării rasiale, Riddle nu a putut înregistra sau urca pe scenă alături de familia Carter, cedând drepturile unor cântece în schimbul unei proteze pentru picior.
Un alt moment definitoriu pentru începuturile muzicii country înregistrate pe disc este legat de Vernon Dalhart, un cântăreț format pentru operă. În 1924, Dalhart a înregistrat pentru compania Victor piesele „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song”. Această înregistrare a devenit primul disc country care a depășit pragul de un milion de exemplare vândute, demonstrând publicului național existența unei piețe pentru ceea ce era numit atunci „hillbilly music”.
Piesa „Crazy”, compusă de un Willie Nelson la început de carieră, a fost refuzată inițial de o casă de discuri. A ajuns, însă, la urechile lui Patsy Cline, care a înregistrat-o în timp ce își revenea după un accident grav. Lansată în 1961, melodia a devenit un succes masiv, ajungând pe locul doi în topul country și pe locul nouă în cel pop, consolidând astfel statutul lui Willie Nelson ca viitoare figură centrală a muzicii country.
Sursa: Descopera
