Conform Mediafax: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) demitizează unul dintre cele mai persistente mituri ale perioadei comuniste: ideea unei industrii românești puternice, capabile să producă o gamă largă de bunuri, de la obiecte casnice la avioane.
Realitatea din spatele propagandă
Documentul publicat de CNSAS, bazat pe informații economice și rapoarte ale fostei Securități, contrazice imaginea idilică prezentată de propaganda regimului Ceaușescu. Industria comunistă românească s-a concentrat excesiv pe industria grea și petrochimie, modele dezvoltate disproporționat și fără o logică economică de piață. România importa materii prime valoroase, precum petrol și minereuri, contra valută forte, pentru a exporta produse finite la prețuri mici sau de calitate inferioară. Această strategie a generat adesea pierderi nete, doar pentru a îndeplini planurile cincinale.
„Discursul nostalgic idealizează adesea industria din perioada comunistă, prezentând-o ca pe o epocă de AUR a independenței economice, în care România producea de toate, de la agrafe la avioane. În realitate, succesul raportat de propaganda regimului Ceaușescu a fost o iluzie contrazisă grav de cifrele economice ascunse publicului. Modelul comunist s-a bazat pe industria grea și petrochimie, dezvoltate disproporționat și fără o logică a pieței. România importa materie primă pe valută forte (petrol, minereuri) și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere, doar pentru a raporta îndeplinirea planului cincinal. De exemplu, prelucrarea țițeiului în combinate mamut aducea pierderi nete la fiecare tonă, procesul fiind un generator masiv de «muncă în zadar».”, a transmis CNSAS.
Situația s-a agravat în anii ’80, odată cu decizia lui Nicolae Ceaușescu de a renunța la creditele externe. Lipsa finanțării a blocat practic modernizarea fabricilor, iar menținerea în funcțiune a platformelor industriale energofage a devenit extrem de dificilă. Regimul a recurs la raționalizarea severă a resurselor energetice, afectând atât populația, cât și alte întreprinderi.
„După refuzul lui Ceaușescu de a mai contracta credite externe în anii ’80, modernizarea fabricilor a fost aproape complet oprită. Tehnologia a rămas blocată la nivelul anilor ’60-’70. Pentru a menține în funcțiune mastodonții industriali energofagi, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice destinate atât populației cât şi… întreprinderilor. Există rapoarte ale Securităţii care semnalau, de exemplu, compromiterea şarjelor în turnătorii deoarece se întrerupea (programat sau nu) alimentarea cu curentul electric. Energia electrică şi termică au fost tăiate pentru cetățeni, totul pentru a alimenta uzine care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri.”, a precizat CNSAS.
Colapsul industrial din pragul revoluției
Rapoarte din toamna anului 1989, cu puține luni înainte de căderea regimului, ilustrează problemele economice grave cu care se confruntau marile platforme industriale. Degradarea stării de spirit în rândul muncitorilor era direct legată de neajunsurile materiale zilnice și scăderile drastice ale veniturilor.
„Documentul pe care îl prezentăm, din toamna anului 1989, oferă o perspectivă sumbră asupra colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România comunistă, chiar în ajunul prăbușirii regimului. Principala problemă identificată de organele de securitate este degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, fenomen declanșat direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate la rândul lor de neîndeplinirea sistematică a planului impus de la nivel central. Documentul scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzinele de renume, în cazul de faţă Întreprinderea de Autocamioane Braşov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare.”
Exemplul Întreprinderii de Autocamioane Brașov evidențiază cum disfuncționalitățile pe lanțul de aprovizionare puteau paraliza întregi sectoare industriale. Lipsa materiilor prime, a componentelor tehnice sau a altor materiale necesare procesului de producție genera un efect de domino, afectând atât piața internă, cât și exporturile.
„Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau complet disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente. Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe. Un alt aspect critic relevat este practica raportărilor false în documentele oficiale, o încercare disperată a conducerilor de a masca realitatea economică dezastruoasă în fața ministerelor și centralelor industriale.”, a precizat Consiliul.
Raportări false și datorii uriașe
Pentru a masca realitatea economică, conducerile întreprinderilor recurgeau la raportări false. Din cauza lipsei de sprijin și finanțare de la centru, datoriile acumulate creșteau, întreprinderile devenind incapabile să-și onoreze obligațiile de export. Presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra muncitorilor, prin diminuarea retribuțiilor și deteriorarea condițiilor materiale, semne clare ale fragilității regimului socialist.
Sursa: Mediafax
