Primăria Capitalei are, pentru moment, o majoritate fragilă în Consiliul General, iar partidele de opoziție pun la cale tactici pentru a bloca inițiativele de reformă
Ciprian Ciucu, noul primar general al Bucureștiului, a reușit să obțină, după o luptă politică aprigă, o majoritate simplă în Consiliul General, însă această alianță este extrem de instabilă, fiind formată doar dintr-un singur vot în plus față de opoziție. În condițiile în care Consiliul are nevoie de o majoritate de două treimi pentru decizii importante, inclusiv aprobarea bugetului anual sau contractarea de împrumuturi, primarul are la îndemână doar instrumente limitate pentru a-și impune agenda.
Majoritatea fragilă și obstacolele din prima ședință de după instalare
De la startul mandatului, Ciprian Ciucu s-a confruntat cu o serie de piedici legislative în cadrul primelor ședințe ale Consiliului General. La 29 ianuarie, prima adunare după câștigarea alegerilor s-a soldat cu un eșec total pentru edilul liberal, care nu a reușit să treacă niciun proiect, fie el legat de auditul extern pentru STB și Termoenergetica, fie legislație pentru creșterea tarifelor la transportul în comun sau desființarea unor instituții culturale.
Pentru aceste decizii critice, era nevoie de o majoritate de două treimi, însă, în absența sprijinului politic necesar, majoritatea simplă nu părea de ajuns pentru schimbări substantiale. În special, poziția partidelor de opoziție cum ar fi PSD sau AUR a fost tranșantă, respingând cu fermitate propunerile primarului. În cazul achiziției de servicii pentru audit sau majorării tarifelor, aceste partide s-au abținut sau au votat împotrivă, respingând inițiativele edilului și blocând orice inițiativă de reformă rapidă.
Jocul de alianțe și negocierile umbrite de suspiciuni politice
Diferit, la întâlnirea cu partidele de pe partea dreaptă, PMP, care s-a afiliat inițial în alianțe cu Forța Dreptei și USR, a avut o poziție ambivalentă. În ciuda susținerii pentru proiectele lui Ciucu, reprezentanții PMP au ales să se abțină de la vot chiar din prima ședință, fapt ce a fost interpretat ca o lipsă de coerență și dialog din partea conducerii primăriei. Potrivit surselor, această atitudine a fost cauzată de lipsa unui dialog preliminar și consultări cu consilierii relevanți, ceea ce a generat un semnal de alarmă pentru parlamentarii PMP.
Ulterior, primarul Ciucu a intensificat negocierile pentru a obține sprijinul lui Ștefan Florescu, consilier general PMP, considerat un actor cheie în jocul politic local. Surse apropiate partidului spun că Florescu, deși a primit în urmă cu o săptămână funcția de administrator public al Sectorului 6, nu a fost încă anunțat public despre numire, oficialitatea fiind menținută în tăcere. Momentul a fost marcat de o anumită ambiguizare, având în vedere că Florescu și-a confirmat doar disponibilitatea de a susține proiectele primarului, dar nu a anunțat oficial acceptarea unei noi poziții.
Această mișcare a permis, în final, ca Florescu să devină, temporar, city-manager al Sectorului 6, într-un pact tacit, conform căruia va vota alături de echipa lui Ciucu în Consiliul General. O poziție, cel puțin pentru moment, fără anunț oficial, dar care schimbă echilibrul de putere și deschide calea unor proiecte importante pentru administrația locală.
Peste aceste tensiuni, pericolul blocajelor și al sabotajului politic
Deși primarul a reușit să-și surroundă o majoritate în Consiliu, fragilitatea acesteia lasă loc de incidente și blocaje. PSD, principalul partid de opoziție, a speculat această vulnerabilitate, anunțând de la bun început intenția de a împiedica orice inițiativă care ar putea consolida poziția lui Ciucu. În cazul unor decizii esențiale, inclusiv aprobarea bugetului, PSD are suficienți membri pentru a împiedica adoptarea acestora, mai ales că, din punct de vedere procedural, pentru anumite hotărâri este nevoie de o majoritate mai largă, de două treimi.
Chiar dacă primarul și aliații săi de dreapta au reușit să formeze o majoritate de 28 de voturi, opoziția are 27, ceea ce face extrem de vulnerabile inițiativele capitale, mai ales în fața blocajelor și atitudinii deliberately ostile a unor grupări parlamentare. Crescând tensiunile politice, se prefigurează o perioadă de confruntare acerbă, în care fiecare parte își va apăra cu strășnicie interesul.
Se conturează astfel o perioadă deloc liniștită pentru administrația generală a Bucureștiului, iar ultimele evoluții indică faptul că, în ciuda unor succese temporare, primarul Ciucu trebuie să continue negocierile dure pentru a menține o poziție fermă în fața opoziției sau a aliaților fragili. Rămâne de văzut dacă această majoritate fragile va rezista până la trecerea unor reforme fundamentale sau dacă blocajele politice vor duce la obligativitatea unor schimbări în configurația alianțelor și strategiei politice.
