nn
Carol Davila, medicul francez care a revoluționat sistemul medical românesc, a fost nu doar un organizator de geniu, ci și o personalitate complexă, cu bune și rele. A adus o contribuție majoră la dezvoltarea medicinei în România, dar viața sa personală a fost plină de suișuri și coborâșuri.nn
În anul 1853, domnitorul Barbu Știrbei l-a numit pe tânărul absolvent al Facultății de Medicină din Paris, șef al serviciului sanitar al armatei. A fost începutul unei cariere dedicate organizării sistemului medical și a învățământului de profil. Davila a pus bazele unor instituții care există și astăzi.nn
Un Organizator Genial, un Om „Țicnit”
Constantin Argetoianu, apropiat al familiei Davila, a lăsat mărturii prețioase despre personalitatea medicului. Acesta îl descria ca fiind un om de o inteligență sclipitoare, dar și cu accese de furie.nn
„Davila a fost desigur un mare organizator, un mare animator, un om de o inteligență aproape genială – dar în același timp, cum se întâmplă des în asemenea cazuri, un țicnit”, scria Argetoianu.nn
Acesta povestea despre scenele din timpul mesei, în care doctorul își vărsa furia pe porțelanuri. Certurile cu însoțitorii de drum și frustrările acumulate de-a lungul zilei aveau uneori efecte dramatice.
Frustrările unui Om de Știință
Ana Racoviță, a doua soție a lui Carol Davila, reușea să mai potolească accesele de furie ale doctorului. Însă, spre sfârșitul vieții, nemulțumirile și frustrările se amplificaseră. Davila se certa chiar și cu prietenii apropiați, precum Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti, dar și cu Regele Carol I. Davila era revoltat de „ingratitudinea omenească”.nn
„Ingratitudinea omenească, în loc să-l acrească sau să-l exaspereze, îl domolise. Poate că era și vârsta”, observa Argetoianu.nn
Viața de familie și umbrele trecerii
Casa lui Davila, situată la poalele Dealului Cotroceni, era descrisă de Argetoianu ca fiind „o casă comodă, dar umedă”. În această locuință, doctorul își petrecea timpul alături de familie, într-o atmosferă mai mult sau mai puțin formală.nn
Davila locuia cu fiicele sale, înconjurat de câini și cocoși. Locuința era un loc plin de viață, dar și de secrete, cu personaje care păreau să apară și să dispară.
Carol Davila a trecut în neființă la 24 august 1884, lăsând în urmă o moștenire impresionantă pentru România.
