Conform Gazzetta.it: Antrenorul român Cristian Chivu a reușit să surclaseze așteptările și a adus titlul de campioană Italiei la Inter Milano, cu trei etape înainte de finalul sezonului. Venit pe banca tehnică după plecarea lui Simone Inzaghi, Chivu a demonstrat că a fost alegerea potrivită, scepticii fiind reduși la tăcere de performanțele echipei.
Un debut fulminant
Chivu nu a dorit să fie o copie a antrenorului portughez Jose Mourinho, a preferat să fie el însuși. A reușit însă să devină ambele, fără a-și propune. Din 2008, nicio echipă din cadrul clubului Inter nu a mai câștigat campionatul cu un antrenor debutant. Numai că, de data aceasta, era vorba despre un tehnician care reușea să demonstreze că nu trebuie subestimat.
Cristian Chivu, care l-a avut ca mentor pe Mourinho, a învățat arta de a cuceri trofee. Și-a început ascensiunea profesională cu repeziciune, trecând rapid peste etapele de formare. După doar 13 partide în Serie A, timp în care a reușit să evite retrogradarea echipei Parma, a atras atenția lui Beppe Marotta. Jumătate de sezon a fost de ajuns pentru a le arăta rivalilor antrenori, precum Antonio Conte sau Massimiliano Allegri, că nu vor putea ține pasul cu ritmul său.
Saltul spre Milano
Totul a început într-o zi de început de iunie, pe autostrada Soarelui, lângă Melegnano. Chivu se îndrepta spre Parma pentru a semna prelungirea contractului, o formalitate după ce echipa evită retrogradarea. În timp ce fredona o melodie în italiană și fuma o țigară, pe ecranul computerului de bord a apărut numele lui Marotta. A răspuns la telefon. „Unde mergi?” a întrebat președintele. „Să semnez contractul”, a răspuns Chivu. „Întoarce-te, ești noul antrenor al lui Inter”.
Mondialul cluburilor era iminent, nu era timp de pierdut. Chivu i-a spus echipei Parma că va refuza orice ofertă, cu excepția uneia. A sunat-o imediat pe soția sa, Adelina, a ieșit la prima ieșire posibilă de pe autostradă, a virat spre Viale della Liberazione. Câteva ore mai târziu, a semnat un contract pe doi ani cu Inter. O alegere de suflet, de care nu a avut niciodată de ce să se căiască. Iar recent, a semnat o prelungire până în 2028.
Obstacole și succes
Inițial, Inter s-a gândit la Cesc Fabregas pentru rolul de antrenor, după demisia lui Inzaghi. Dar, după ce Marotta și Ausilio au înțeles că nu este cazul să insiste, tentația inovatoare a prins contur: de ce să nu parieze pe Chivu, care cunoaște fiecare centimetru pătrat din casa echipei și a trecut prin toate etapele fotbalului de tineret, câștigând un campionat cu echipa de juniori? Zis și făcut.
Misiunea a fost clară: să faciliteze o tranziție fără traume, rămânând în Liga Campionilor. Nimeni nu i-a cerut să câștige imediat. Iar primii pași au arătat o oarecare dezorientare: nucleul istoric, slăbit și descurajat, a fost eliminat din Mondialul cluburilor după doar patru partide. În plus, opțiunile de pe piața transferurilor necesare pentru a schimba sistemul de joc, Lookman și Kone, nu s-au concretizat. Chivu a înțeles că singura cale de a câștiga credibilitate este de a-și cuceri jucătorii. A reușit. A insistat pe sistemul 3-5-2, s-a mulțumit cu o campanie de achiziții țintită, amânând verdictul. A învins Torino în debut: 5-0, bum!
Cu toate acestea, trei weekend-uri dificile au alimentat scepticismul: Inter a pierdut acasă cu Udinese, la Torino cu Juventus și apoi la Napoli. În octombrie, gradul de aprobare pentru antrenor a atins minimul. Dar Chivu a folosit bunul simț, chiar și prin cuvinte: în timp ce Marotta protesta pentru arbitrajul de pe Maradona, el a șoptit: „Vreau să schimb această mentalitate bazată pe plângeri”. A lucrat și a început să câștige meciuri. A învins adversarii mai slabi. A pierdut cele două derby-uri, dar a adunat 14 victorii și un egal între înfrângerile cu Milan. A dezamăgit în Supercupă și a ieșit repede din Liga Campionilor. Dar în Italia nu s-a mai oprit. La Como, a pecetluit titlul cu o revenire spectaculoasă, cu Fabregas observând de pe margine.
Sursa: Gazzetta.it
