Cercetare de la Universitatea din Cambridge evidențiază variațiile între diversele forme de autismea noastră”

Profilurile persoanelor cu autism diferă în funcție de vârsta la care au fost identificat diagnosticul, în special în ceea ce privește aspectele genetice, conform unui studiu recent făcut public. Acesta evidențiază diversitatea largă în cadrul spectrului autismului.

Autorii studiului, publicat într-o revistă științifică de specialitate și condus de o cercetătoare de la Universitatea din Cambridge, explică: „Aceste rezultate susțin ipoteza că autismul este un termen foarte general pentru fenomene multiple.”

Studiul urmărește să clarifice dacă există diferențe fundamentale între tulburările autiste diagnosticate în copilărie și cele descoperite mai târziu, uneori după vârsta de zece ani. În ultimele decenii, autismul, considerat anterior o tulburare identificabilă la o vârstă fragedă, a fost tot mai frecvent diagnosticat și la adulți mai în vârstă.

Cercetătorii menționează două explicații posibile pentru aceste diagnostice tardive. Prima presupune că, în general, indivizii diagnosticați mai târziu au aceeași configurație genetică ca cei diagnosticați devreme, dar factorii de mediu și stilul de viață (cum ar fi educația și mediul familial) pot amplifica anumite simptome, făcându-le mai evidente odată cu trecerea anilor.

A doua explicație sugerează că există diferențe genetice semnificative încă de la început între cele două grupuri. Astfel, aceste diferențe ar indica prezența a două forme distincte de tulburări din spectrul autist.

Studiul susține această a doua teorie. Analizând structura genetică a mii de pacienți cu autism din Danemarca și Statele Unite, cercetătorii au descoperit că persoanele cu diagnostic tardiv sunt genetic mai înrudite cu indivizii cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate.

Unul dintre cercetători a afirmat despre studiu: „Persoanele diagnosticate mai târziu cu autism au o structură genetică mai apropiată de cea a celor cu tulburări de hiperactivitate și deficit de atenție.”

De asemenea, dincolo de aspectele genetice, diferențele clinice între aceste grupuri sunt evidente: cei cu diagnostic tardiv sunt mai predispuși să dezvolte și alte probleme psihiatrice, precum depresia.

Sursa articol