Lumina de Înviere, simbol al speranței, ajunge în casele românilor
În noaptea de Înviere, bisericile din România se umplu de credincioși veniți să primească Lumina Sfântă. Această lumină, considerată un simbol al Învierii lui Iisus Hristos, este dusă cu grijă în casele oamenilor, unde devine un element central al sărbătorii pascale. Dar ce fac românii cu lumânările de Înviere după ce se întorc de la slujbă?
Tradiții și obiceiuri legate de lumina sfântă
Conform tradiției, lumânarea de la Înviere este ținută aprinsă pe tot parcursul slujbei. După ce primesc Lumina Sfântă, credincioșii se întorc acasă cu lumânările aprinse. Aceștia trec pragul casei cu lumina, făcând o cruce în semn de respect și binecuvântare. Unii aleg să aprindă cu această lumină toate candelele din casă, considerând că astfel aduc prezența divină în gospodărie.
Alți români păstrează lumânarea aprinsă pe tot parcursul Săptămânii Luminate. Lumânarea poate fi, de asemenea, păstrată pentru momente de cumpănă. În astfel de situații, creștinii aprind lumânarea de Înviere pentru a căuta ajutor divin sau alinare. Momentele includ suferința unui apropiat, fenomene naturale extreme sau alte situații care generează anxietate. Lumânarea este, de regulă, păstrată până la următoarea Înviere.
Originea și semnificația Luminii Sfinte
Lumina Sfântă, cunoscută și sub numele de focul haric, este considerată o minune care are loc anual la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Această lumină misterioasă apare în Sâmbăta Mare. Una dintre cele mai vechi atestări documentare ale acestei minuni datează din anul 617 D.Hr., după ce perșii au cucerit Ierusalimul.
La fel ca în fiecare an, mii de români au participat la slujbele de Înviere din țară și din diaspora. Peste tot în lume, comunitățile ortodoxe au celebrat această sărbătoare importantă a creștinătății. Slujbele au fost conduse de preoți, cu respectarea tradițiilor și ritualurilor specifice.
