Cât de mult plânge, de fapt, un om? Un studiu ne oferă cifre surprinzătoare
Un nou studiu, realizat de cercetători din Austria și Germania, aruncă o lumină asupra unui comportament uman fundamental: plânsul. Rezultatele, publicate în revista Collabra: Psychology, indică diferențe semnificative în funcție de gen și sugerează că beneficiile emoționale ale plânsului pot fi mai nuanțate decât se credea. Studiul ridică totodată întrebări importante despre ce anume se întâmplă în creierul nostru în astfel de momente.
Femeile plâng mai mult și mai mult timp decât bărbații
Studiul a implicat 106 adulți, majoritatea femei, care au fost rugați să-și monitorizeze starea emoțională timp de patru săptămâni. Participanții au înregistrat episoadele de plâns, durata acestora și emoțiile resimțite imediat și ulterior. Surprinzător, rezultatele au arătat că femeile au plâns aproape de două ori mai des decât bărbații, cu o medie de 5,8 episoade pe lună, comparativ cu 2,6 episoade la bărbați. Durata episoadelor de plâns a fost, de asemenea, mai mare în cazul femeilor, 7,7 minute, față de 3,9 minute la bărbați.
Studiul a evidențiat, totodată, că motivele pentru care oamenii plâng variază în funcție de gen. Bărbații sunt mai predispuși să plângă ca reacție la filme sau sentimente de neputință, în timp ce femeile plâng mai frecvent din cauza singurătății. Aproape 87% dintre participanți au plâns cel puțin o dată în timpul studiului. Profesorul de psihologie de la Universitatea Karl Landsteiner (Austria), Stefan Stieger, a subliniat că „plânsul este un comportament uman de bază. M-a uimit faptul că există atât de puține studii realizate în condiții apropiate de viața reală”.
Beneficii emoționale? Nu chiar atât de clare
Contrar așteptărilor, cercetătorii nu au găsit dovezi clare că plânsul oferă o ușurare emoțională imediată. În unele cazuri, în special când plânsul era legat de singurătate sau copleșire, participanții au raportat stări emoționale mai negative. În schimb, plânsul provocat de filme sau alte forme de media s-a asociat cu o reducere a emoțiilor negative.
Studiul are, totuși, și limitări. Eșantionul a fost relativ mic, iar datele s-au bazat pe autoevaluări. De asemenea, nu a fost comparată reacția emoțională a participanților care au plâns cu cea a participanților care au trecut prin emoții puternice fără a plânge. Cercetătorii sugerează că efectul eliberator al plânsului ar putea apărea abia după câteva ore sau chiar zile.
Stieger a menționat că, deși „nu sunt planificate alte studii pe acest subiect în prezent”, metoda folosită ar putea fi aplicată și în alte cercetări, pentru o mai bună înțelegere a comportamentului uman.
