Criza din Venezuela: “Axa autoritară” slăbită de războiul din Ucraina și concentrată pe propriile negocieri comerciale
În ultimele două decenii, Venezuela a încercat să construiască o rețea de parteneri antiamericani, incluzând Rusia, China, Cuba și Iran, în speranța de a crea un echilibru global care să contracareze influența Washingtonului. Cu toate acestea, potrivit unui raport recent, planul nu a avut rezultatele scontate.
Președintele Nicolás Maduro se confruntă în prezent cu o creștere a prezenței militare americane, iar principalii aliați ai Caracasului oferă doar sprijin simbolic. Situația este similară cu reacția lor în momentele de tensiune maximă pentru Iran, care s-a regăsit singur în fața loviturilor Israelului și Statelor Unite.
Ryan Berg, director al Programului pentru Americi din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale de la Washington, afirmă că “axa autoritarismului pare mult mai solidă în perioadele de calm, dar în momentele de criză se dovedește aproape inexistentă”.
În ultimele zile, în pofida desfășurării unei flotile americane în apropierea coastelor Venezuelei, reacțiile din partea statelor aliate s-au limitat la mesaje ceremoniale. Administrația Trump nu a precizat dacă operațiunile americane se vor extinde la lovituri asupra teritoriului Venezuelei.
Capacitatea aliaților Venezuelei de a interveni direct este limitată, iar Rusia și China, cei mai influenți parteneri ai Caracasului, au resurse restrânse. Moscova este afectată de costurile războiului din Ucraina, iar Beijingul se confruntă cu încetinirea economică internă.
Vladimir Ruvinski, profesor de relații internaționale, afirmă că “Rusia nu va putea oferi mai mult sprijin Venezuelei decât a făcut-o deja”. Un model similar s-a observat și în cazul Iranului, unde Rusia și China au oferit sprijin diplomatic, dar nu au intervenit militar.
În perioada lui Hugo Chávez, resursele petroliere ale Venezuelei au permis construirea unor legături economice extinse cu Beijingul, Havana și Teheranul. Însă, după preluarea puterii de către Maduro, scăderea producției petroliere și crizele interne au provocat un colaps economic, generând îndoieli în rândul creditorilor.
China, cel mai important creditor și cumpărător de petrol venezuelean, a redus substanțial volumul investițiilor după 2013. Margaret Myers, expertă în relațiile Asia–America Latină, afirmă că Beijingul se află într-o “capcană a creditorului”, în condițiile în care perspectivele de recuperare a investițiilor depind de stabilitatea politică internă a Venezuelei.
Evanan Romero, fost viceministru al energiei și consultant al opoziției, spune că un eventual guvern post-Maduro ar putea reorienta exporturile către Statele Unite, ceea ce ar diminua semnificativ rolul Chinei. “Dacă SUA redeschid piața pentru petrolul venezuelean, nu există motivație economică pentru a continua exporturile către China. A fost o decizie ideologică, nu una comercială”, afirmă Romero.
Sursa articol
