Conform Cursdeguvernare.ro: Uniunea Europeană a înregistrat în anul 2025 un minim istoric în ceea ce privește ponderea cărbunelui în mixul energetic, ajungând la un procentaj total sub 10% din producția brută de energie electrică. Centralalele pe huilă au generat 3,7% din total, echivalentul a 105,6 TWh, în timp ce lignitul a contribuit cu 5,5%, respectiv 154,2 TWh. Această scădere marchează o tendință continuă de reducere a dependenței de combustibilii fosili în sectorul energetic european.
Declinul accelerat al cărbunelui
Tendința de scădere a utilizării cărbunelui în producția de electricitate la nivelul Uniunii Europene s-a accentuat în ultimii ani. Dacă în 2024 ponderea totală a acestui combustibil a depășit pentru prima dată pragul de 10%, anul 2025 confirmă acest trend, ajungând la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată. Această evoluție este susținută de politicile de tranziție energetică ale blocului comunitar și de investițiile tot mai mari în surse regenerabile.
Impactul asupra tranziției energetice
Reducerea semnificativă a ponderii cărbunelui în producția de energie electrică la nivelul Uniunii Europene este un indicator clar al progresului înregistrat în atingerea obiectivelor de decarbonizare. Această dinamică este esențială pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru combaterea schimbărilor climatice, obiective prioritare pe agenda politică a UE. Înlocuirea treptată a centralelor pe bază de cărbune cu surse de energie curată, precum cea solară și eoliană, se profilează ca o componentă centrală a strategiei energetice europene.
Analiza datelor pentru anul 2025 arată o continuitate în reducerea dependenței de combustibilii fosili. Scăderea sub 10% a ponderii totale a cărbunelui reprezintă un jalon important, confirmând angajamentul statelor membre față de obiectivele climatice. Hunila a avut o contribuție de 105,6 TWh, în timp ce lignitul a furnizat 154,2 TWh, ambele cifre reflectând o diminuare a capacităților operaționale sau o reducere a orelor de funcționare în comparație cu anii precedenți.
Această tranziție implică provocări, inclusiv necesitatea asigurării securității energetice și gestionarea impactului economic asupra regiunilor puternic dependente de mineritul și industria cărbunelui. Cu toate acestea, direcția strategică este clară, iar investițiile în tehnologii verzi, precum și în infrastructura aferentă, continuă să crească.
În acest context, anul 2025 marchează un punct de referință, stabilind un nou minim istoric în utilizarea cărbunelui pentru generarea de energie electrică în spațiul comunitar.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
