Conform Economistul.ro: Carnegie Europe avertizează că valurile de căldură devin o vulnerabilitate de securitate majoră pentru Europa de Vest, transformând fenomenele climatice previzibile într-o problemă strategică. Rym Momtaz, editor executiv al Strategic Europe la Carnegie Europe, subliniază într-un comentariu din 30 iunie 2026 că statele vest-europene, deși se pretind capabile să gestioneze crize militare și economice, sunt surprinzător de nepregătite pentru impactul tot mai frecvent al temperaturilor extreme.
O Europă vulnerabilă în fața căldurii
Valurile de căldură, deja al treilea episod de la sfârșitul lunii mai, devin o constantă, însă măsurile de adaptare în multe țări bogate din vestul Europei rămân rudimentare. Momtaz folosește disputa publică privind utilizarea aerului condiționat în țări precum Belgia, Franța, Germania și Regatul Unit ca un simbol al unei probleme mai profunde: incapacitatea sistemelor publice de a reacționa rapid la amenințări anticipate. Această lentă adaptare la criza climatică contrastează cu reacția promptă la schimbările geopolitice, cum ar fi cele cauzate de politica administrației Donald Trump, care a accelerat capacitatea defensivă a Europei mai mult decât au făcut-o decesele cauzate de caniculă.
Impactul asupra infrastructurii și siguranței
Argumentul central al lui Momtaz este că o Europă paralizată de căldură transmite un semnal de slăbiciune strategică. Dacă infrastructura civilă, inclusiv cea cu dublă utilizare, cedează în fața unor fenomene precum valurile de căldură, credibilitatea Europei în gestionarea crizelor militare sau hibride scade. Întrebarea retorică adresată este de ce un adversar precum Vladimir Putin nu ar exploata o situație în care Europa de Vest este imobilizată de caniculă. Infrastructura vitală – căi ferate, spitale, școli, centre urbane, rețele de servicii sociale și lanțuri economice – este esențială atât în timp de pace, cât și în scenarii de securitate.
În timpul valului de căldură descris, infrastructura critică europeană a fost supusă unei presiuni imense. Momtaz detaliază probleme precum șinele de tren afectate de temperaturi înalte, întârzierile feroviare, defecțiuni ale sistemelor de ventilație și aer condiționat în trenuri, spitale subdimensionate la capitolul răcire, și școli sau grădinițe cu temperaturi interioare ce depășesc 30 de grade Celsius. La acestea se adaugă impactul devastator asupra agriculturii, cu pierderi în rândul animalelor de fermă și culturi afectate de secetă, precum și perturbări economice în mediul urban, unde lucrătorii au fost nevoiți să își împartă timpul între serviciu și îngrijirea copiilor sau a rudelor în vârstă.
Momtaz critică răspunsurile oficiale considerate insuficiente, cum ar fi recomandările de a evita ieșirile în aer liber în orele de vârf ale caniculei sau reticența instituțională față de aparatele de aer condiționat. Aceste poziții, în viziunea sa, subminează încrederea publică în capacitatea guvernelor de a gestiona crize de anvergură. Tranziția verde nu trebuie să excludă adaptarea la căldură; autoarea susține că măsuri precum izolarea clădirilor, umbrirea și revegetarea sunt necesare, dar nu suficiente în condiții de caniculă extremă, unde răcirea interioară devine vitală pentru protejarea persoanelor vulnerabile. Franța, cu mixul său energetic bazat pe nuclear, ar trebui să aibă calcule mai simple în ceea ce privește beneficiile instalării sistemelor de aer condiționat, incluzând costurile sociale ale deceselor cauzate de căldură și semnalul geopolitic transmis.
Soluția propusă de Momtaz implică o schimbare radicală de abordare: adaptare locală, simplificarea normelor, inovație accelerată, stimularea creșterii economice și o strategie diplomatică globală mai fermă în lupta împotriva schimbărilor climatice. Europa a demonstrat în trecut capacitatea de a implementa transformări rapide, de la reforme economice în Suedia, la digitalizarea Estoniei, reconfigurarea securității Finlandei și, mai recent, prin lansarea fondului de redresare post-COVID-19 și utilizarea Facilității Europene pentru Pace. Totuși, acești pași nu au fost insuficient de rapizi sau compleți. Criza climatică și cea de securitate sunt realități prezente, iar dacă infrastructura de bază cedează în fața amenințărilor cunoscute, apărarea modului de viață european devine o perspectivă tot mai îndepărtată.
Sursa: Economistul.ro
