Artistul stradal Orhan: între București și Londra, o artă revoluționară de confruntare socială
Orhan este un nume tot mai cunoscut în peisajul artistic urban, un artist stradal care își desenează vizibilitatea între București și Londra. Dar ceea ce îl diferențiază nu sunt numai tehnicile sau stilul său, ci dedicația sa față de a transforma spațiul public într-o platformă a conștiinței sociale. Pentru el, pereții orașului devin „paginile unei povești”, reflectând rănile și problemele societății noastre. Într-un interviu exclusiv, Orhan explică de ce a ales strada în locul galeriilor și ce mesaj vrea să transmită bucureștenilor.
De la galeriile convenționale la arta expusă pe stradă: libertate și sinceritate
Artistul consideră că Bucureștiul, în comparație cu Londra sau alte metropole europene, abia începe să-și descopere potențialul artistic. „Mișcarea de artă, fie că vorbim de stradă, galerii sau muzee, e în formare, și tocmai asta îl face interesant pentru mine”, spune Orhan, care preferă libertatea imensă oferită de spațiul public. Pentru el, strada nu doar că e un loc de expunere, ci și unul unde reacțiile adevărate ale oamenilor sunt cele mai sincere. La fel ca într-un spectacol, trecătorii pot râde, se pot bucura sau se pot enerva, iar toate acestea adaugă o doză autentică artei sale.
„Arta trebuie să fie liberă, nu închisă într-un spațiu unde ajungi doar dacă ești deja interesat”, afirmă artistul, explicând de ce a ales să-și manifeste talentul pe stradă. În condițiile în care bugetele pentru cultură în România sunt insuficiente, iar expozițiile în galerii sunt adesea inaccesibile sau chiar restrictive, Orhan vede în strada o soluție democratizată și directă pentru exprimare artistică.
Traumele societății în pictură: o artă care doare
Lucrările lui Orhan nu sunt simple desene pe ziduri, ci adevărate provocări la adresa conștiinței. Temele sale grave, precum corupția, violența, degradarea morală sau criminalitatea, sunt menite să tulbure, nu să placă. „Nu îmi doresc ca arta mea să fie confortabilă”, explică el, evidențiind intenția de a provoca disconfort, de a trezi reacții. Ce vrea cu adevărat este un sentiment de responsabilizare, un semnal de alarmă pentru societate.
Unele dintre lucrările sale au stârnit controverse, precum cea recentă în care a sculptat imaginea primarului Ciprian Ciucu, descris drept „exigent”, o referință la activitatea sa tumultoasă în sectorul administrativ și la un proiect imobiliar controversat. În intenția sa, această operă servește un scop mai larg: să sublinieze că schimbarea începe de la noi, de la conștientizarea problemelor reale, și nu doar de la cei aflați la cârma orașului.
Reacțiile și provocările artistului pe teren
De-a lungul timpului, Orhan a avut parte de reacții diverse. La început, multe dintre picturile sale au fost vandalizate sau șterse, o reacție firească din partea celor incomodați de mesajele directe. „Uneori, oamenii nu înțeleg intenția sau nu sunt de acord cu mesajul, și atunci preferă să le șteargă sau să le ignore”, admite artistul. Cu toate acestea, pe măsură ce spatiul public a devenit mai tolerant, câteva dintre lucrări au fost lăsate în pace, chiar și apreciate pentru curaj.
Cât despre dorința de a lăsa o lucrare permanentă în peisajul bucureștean, Orhan recunoaște că nu a avut ideea unui loc specific, preferând ca proiectul să evolueze natural. „Vreau ca arta mea să se manifeste liber și să își găsească singură locul în oraș, fără constrângeri”.
Viitorul artistic și social al unui artist în plină afirmare
Orhan nu doar că este un martor al începerii unei noi perioade de exprimare artistică în București, ci și un catalizator al schimbării. El consideră că arta stradală are un character deosebit de sinceritate și accesibilitate, fiind un mod prin care societatea poate începe să discute fără tabuuri despre problemele sale neprihănite. În ultimele sale realizări, artistul a încercat chiar să expandă granițele și să transmită mesaje mai profunde, unele dintre ele chiar politico-sociale, cum ar fi criticile la adresa politicii sau a administrației publice.
„Nu m-am autocenzurat niciodată și nu intenționez să o fac. Adevărul, chiar dacă doare, trebuie spus”, mărturisește Orhan, pentru care arta este un instrument de schimbare. Într-o societate în care cultura rămâne subfinanțată și închisă în turnulețe elitiste, el aduce o schimbare de perspectivă: încrederea în stradă, în reacția publicului și în puterea artei de a revoluționa societatea.
Pe măsură ce proiectele sale continuă, Orhan speră că arta sa va rămâne una liberă și sinceră, fiind o oglindă a societății așa cum e, cu toate rănile și adevărurile ei. Iar în „mâzgăliturile” sale, el vede nu doar o artă, ci și un semn de revoluție socială.
