În era digitală, accesul la informație și cultură pare a fi mai simplu ca niciodată, însă istoria bucureșteană a pedagogiei și a culturii a fost, mult timp, tributul unor soluții ingenioase și adaptabile. Un exemplu elocvent este „Bibliobuzul”, vehiculul cu adevărat pionier care, decenii la rând, a făcut legătura între cititori și lumea cărților în zonele mai puțin acoperite de bibliotecile tradiționale. Însă, în ciuda progresului tehnologic, nostalgia pentru aceste inițiative de altădată păstrează o valență specială, ce reflectă un mod diferit de a împărți cultura.
Bibliobuzul: pionieratul culturii mobile în București
Primele biblioteci pe roți din capitala României au fost operațiunea unei idei simple, dar eficace: aducerea cărților mai aproape de oameni, în cartierele periferice, acolo unde biblioteca fixă putea fi greu accesibilă. Funcționând între anii 1974 și 1992, aceste autobuze speciale au reprezentat o punte între tinerii cititori și literatură, facilitând, gratuit, împrumutul de titluri precum „Legendele Olimpului”, „Iliada”, „Odiseea” sau „Cireșarii”. Practic, în loc de scaune, autobuzul era un spațiu plin de rafturi încărcate cu cărți, iar legitimația reprezenta biletul de acces la o lume nouă.
Potrivit arhivelor Bibliotecii Metropolitane București, aceste bibliobuze aveau o bibliotecară dedicată, care se asigura că fiecare cititor găsea ce căuta și care încuraja lectura ca formă de educație și relaxare. Într-o vreme în care accesul la lectură era limitat pentru mulți locuitori ai orașului, aceste vehicule au constituit o soluție rapidă și eficientă de a cultiva obiceiul cititului, fiind, pentru o generație de bucureșteni, începutul unei prietenii durabile cu literatura.
De la bibliobuz la biblioteci moderne: evoluție și perspective
Astăzi, în București, biblioteca mobilă a fost înlocuită de o rețea vastă de filiale – 34 la număr – distribuite în toate cele șase sectoare, printre care se numără „Biblionet”, „Artoteca” și „Mediateca”. Deși accesul la cultură s-a democratizat, iar cititul pare a fi mai ușor ca niciodată, realitatea din România indică un apetit scăzut pentru lectura în comparație cu alte țări europene. Conform estimărilor, doar 7% dintre români citesc regulat, iar peste jumătate dintre tineri din marile orașe nu au citit nicio carte în ultimul an.
Pe fondul acestor cifre, capitala rămâne un centru major al vieții culturale, adunând aproape jumătate din piața de carte a țării. Evenimente precum Târgul de Carte Gaudeamus, organizat anual în București, contribuie la înviorarea scenei literare, dar eforturile pentru creșterea nivelului de lectură trebuie să continue. Piața de carte națională se ridică în prezent la circa 60 de milioane de euro anual, cu toate acestea, interesul pentru lectură în rândul populației rămâne modest în comparație cu posibilitățile oferite de tehnologie.
În vreme ce bibliotecile moderne și librăriile digitale le oferă cititorilor acces rapid la nenumărate titluri, anii petrecuți în timp cu bibliobuzul rămân o dovadă a unui alt mod de a difuza cultura: unul comunitar, uman, aproape de oameni. Privind spre viitor, se poate spera că inițiativele de promovare a lecturii și adaptarea la noile medii digitale vor putea combina valorile trecutului și ale prezentului. Cultura nu trebuie neapărat să fie un lux; poate fi, mai mult ca niciodată, o punte între generații și un instrument pentru a asigura un copil cu mai multe posibilități de a descoperi lumi miraculoase din paginile unei cărți.
