Conform Economica: Experți în economie, coordonați de Daniel Dăianu, au demontat mituri și erori de gândire referitoare la indicatorul ROBOR, unul dintre ele fiind legat de decizia Consiliului Concurenței de a amenda băncile românești cu peste 700 de euro. Aceste amenzi au fost aplicate sub acuzația de colaborare în stabilirea unui nivel al ROBOR superior celui dictat de piață.
Confuzii privind cotațiile ROBOR
Grupul de economiști subliniază că o confuzie frecventă este aceea de a considera dobânzile cotate de bănci la scadențe mai lungi drept fictive, considerând relevante doar tranzacțiile pe termen scurt. Această perspectivă alimentează acuzații că băncile ar cota intenționat ROBOR la 3 luni mai sus decât ar fi normal.
În realitate, România se numără printre puținele state europene unde cotațiile de dobânzi sunt ferme, băncile fiind obligate să execute tranzacții la nivelul cotat dacă se găsește o contrapartidă. Lipsa tranzacțiilor pe scadențe lungi nu implică faptul că aceste cotații sunt fictive, ci doar că nu s-au găsit parteneri de afaceri.
Interdependența robor și robid
O altă eroare propagată în spațiul public este ideea că băncile pot manipula unilateral cotațiile ROBOR, fără a afecta ROBID (dobânda la care atrag fonduri). Regulile de stabilire a ratelor prevăd o marjă între ROBOR și ROBID, limitând astfel astfel de comportamente speculative. O dobândă ROBOR ridicată ar impune o dobândă ROBID pe măsură, anulând potențialele câștiguri.
Perspectiva deponenților bancari
Specialiștii atrag atenția că o creștere a ROBOR îi dezavantajează pe debitori, dar îi avantajează pe deponenți. Se pare că analiza Consiliului Concurenței nu ia în considerare în totalitate categoria deponenților ca fiind consumatori de servicii bancare. Numărul deponenților în România depășește semnificativ numărul de creditați, iar valoarea depozitelor este, de asemenea, superioară.
Procesul de stabilire a dobânzii
Transparența procesului de stabilire a dobânzilor permite băncilor să descopere rata dobânzii, contracarând asimetria informațională referitoare la lichiditatea din sistem. Această cooperare, spre deosebire de o eventuală coluziune, ajută la evitarea unor cotații extreme și la o estimare mai corectă a nivelului dobânzilor. Fiecare bancă își stabilește independent interesul economic pe baza propriei situații de lichiditate.
Metodologia Consiliului Concurenței, care extrapolează diferența dintre ROBOR la 3 luni și media ponderată a tranzacțiilor pentru perioade viitoare, este considerată o eroare matematică. Curba randamentelor variază în funcție de diverși factori macroeconomici și monetari. În plus, o afirmație despre un nivel „superior” al ratelor ROBOR necesită existența unui reper „corect” neidentificat.
Sursa: Economica
