„Ultimul martor al ororilor din Auschwitz, Octavian Fülöp, povestește despre ororile naziste”
Octavian Fülöp, singurul supraviețuitor român al lagărului de concentrare Auschwitz, continuă să relateze cu sinceritate și durere momentele cumplite trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În vârstă de peste nouăzeci de ani, el rămâne un martor viu al unei epoci întunecate, când genocidul și cruzimea umană păreau nemiloase și fără precedent. Într-un interviu recent, Fülöp a detaliat pentru prima dată experiența sa, dezvăluind detalii care încă șochează și pun în lumină ororile la care au fost supuși cei deportați.
### Drumul spre Auschwitz și condițiile inumane
Deportat în 1944, în timpul ocupației naziste în România, Octavian Fülöp a fost trimis împreună cu alțiței oameni într-un vagon de marfă, în condiții extrem de dure. Timp de 72 de ore, el a fost nevoit să suporte un spațiu înghesuit și insalubru, fără apă și mâncare, uneori chiar lipsei celei mai elementare nevoi de bază. „Am fost închis într-un vagon de marfă, fără aer și fără speranță. Erau zile întregi de suferință,” povestește el, cu vocea tremurândă încă din amintiri.
Odată ajunși, acei deținuți au fost supuși selecțiilor riguroase, deseori în fața medicului nazist Josef Mengele, cunoscut pentru experimentele sale inumane. Mii de oameni au fost aleși pentru muncă forțată sau pentru exterminare, iar mulți dintre ei nu au avut nici măcar șansa de a-și spune adio celor dragi. Fülöp a fost norocos să fie selectat pentru munci, dar cu prețul unor traume adânci și resabi dacă perioada de captivitate.
### Suferință, rezistență și amintiri dureroase
Octavian Fülöp a trăit experiența groaznică a selecțiilor, a foametei, și a brutalităților frecvente ale gardienilor naziști. În ciuda acestor traume, el vorbește despre momentele de solidaritate și sprijin reciproc din partea celorlalți deținuți, care, în ciuda atmosferei de teroare, încercau să păstreze o urmă de umanitate.
După aproape un an petrecut în lagăr, Fülöp a reușit să supraviețuiască: „M-am întors acasă plin de cicatrici, nu doar cele fizice, ci și cele ale sufletului. Viața nu a mai fost niciodată la fel,” afirmă el cu durere. În anii care au urmat, a dedicat o mare parte din viață păstrării memoriei acelor vremuri, în speranța că asemenea orori nu vor mai repeta vreodată.
### Un mărturisitor pentru generațiile viitoare
De-a lungul timpului, atât în discursurile publice, cât și în întâlnirile private, Octavian Fülöp a subliniat importanța păstrării memoriei Holocaustului pentru a educa generațiile următoare. „Istoria trebuie să fie spusă din generație în generație, pentru ca nimic atât de cumplit să nu se mai întâmple vreodată,” afirmă el.
Deși timpul nu iartă pe nimeni, povestea lui Fülöp servește ca un memento dur, dar necesar, despre ceea ce înseamnă ură, intoleranță și dezinformare. În ciuda pierderilor și traumei permanente, el rămâne un simbol al rezistenței umane și al speranței pentru o lume mai tolerantă și mai empatică.
În prezent, Octavian Fülöp continuă să spună povestea sa, fiind un martor viu care promovează responsabilitatea și respectul pentru umanitate, pentru ca lecțiile din istorie să nu fie uitate vreodată. Într-o lume în care conflictele și tensiunile persistă, experiența lui devine o lecție vitală despre pericolul urii și despre necesitatea păcii.
