Conform Economistul.ro: Sectorul aerian, sub lupa riscurilor, dar subfinanțat
Autoritățile europene consideră transportul aerian comercial un sector cu risc ridicat în privința respectării regulilor privind mobilitatea lucrătorilor și contribuțiile sociale. Cu toate acestea, resursele alocate și frecvența controalelor nu reflectă această percepție, un studiu al Autorității Europene a Muncii (ELA) relevând discrepanțe semnificative. Aproximativ 75% dintre autoritățile naționale participante la sondaj identifică cel puțin o zonă de risc în aviație, în timp ce doar 15% dintre acestea declară sectorul ca fiind o prioritate.
Riscuri percepute versus realitatea controalelor
Sondajul ELA, la care au participat 60 de autorități din 23 de state membre, a evidențiat că cel mai mare risc este perceput în aplicarea regulilor privind detașarea lucrătorilor, unde 62% dintre respondenți au semnalat probleme. Coordonarea securității sociale și corectitudinea aranjamentelor contractuale urmează îndeaproape, cu 61%, respectiv 58% din respondenți indicând un risc ridicat. În contrast, 38% dintre autorități consideră că verificarea aviației nu este o prioritate pentru instituția lor, iar 62% afirmă că activitățile din acest sector consumă doar o mică parte din resursele alocate.
Dificultățile întâmpinate de inspectorii autorităților naționale sunt multiple. Stabilirea locului unde echipajele își desfășoară efectiv activitatea este una dintre cele mai mari provocări, 71% dintre respondenți indicând această problemă. Accesul la informații relevante și la zonele securizate ale aeroporturilor, precum și complexitatea contractelor și lentitudinea cooperării între autoritățile din state diferite, complică verificările. Mai mult, peste jumătate dintre respondenți (52%) consideră că limitele de personal, finanțare și timp reprezintă un obstacol major în desfășurarea inspecțiilor.
Controalele sunt declanșate în multe cazuri de plângeri din partea angajaților sau a sindicatelor, iar 64% dintre respondenți au menționat că numărul inspecțiilor a rămas aproximativ neschimbat în ultimii cinci ani. Această dependență de sesizări poate fi problematică pentru personalul navigant, care petrece perioade scurte în diferite jurisdicții și poate avea informații limitate despre mecanismele de semnalare a problemelor.
Complexitatea legislativă și dificultățile operaționale
Mobilitatea ridicată a piloților și a echipajelor de cabină, care pot traversa multiple jurisdicții într-o singură zi de serviciu, complică aplicarea legislației muncii și a normelor de securitate socială. Determinarea statului competent pentru contribuțiile sociale, precum și verificarea dacă baza operațională declarată de companie corespunde realității, reprezintă sarcini dificile pentru autorități. Situația este agravată de utilizarea frecventă a agențiilor de muncă temporară, a contractelor de activitate independentă și a subcontractării prin intermediari aflați în alte state.
Cooperarea între autoritățile naționale este, de asemenea, o provocare. În timp ce 90% dintre respondenți lucrează cu alte instituții din propria țară, doar 60% raportează cooperare cu autorități din alte state. Barierele lingvistice, interpretările diferite ale legislației și întârzierile în obținerea informațiilor sunt frecvente în cazurile transfrontaliere.
Raportul subliniază diferențe notabile între state în ceea ce privește capacitatea de monitorizare. Franța este prezentată ca un exemplu de bună practică, cu structuri specializate și cooperare interinstituțională eficientă. În contrast, în alte țări, precum Cehia, numărul inspecțiilor relevante este foarte redus, iar sectorul nu este tratat ca o prioritate. ELA recomandă utilizarea mai sistematică a instrumentelor de schimb de informații, dezvoltarea de ghiduri dedicate aviației și instruirea inspectorilor pentru a crește capacitatea de monitorizare în acest sector.
Sursa: Economistul.ro
