Astronomii au descoperit emisii radio „imposibile” din partea pulsarilor, contrazicând teoriile existente
O echipă de cercetători a făcut o descoperire importantă în studiul pulsarilor, stele neutronice care se rotesc rapid. Aceștia au identificat semnale radio provenite nu doar de la poli, așa cum se credea până acum, ci și din regiunile periferice ale acestor obiecte cosmice. Rezultatele, publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, sugerează că înțelegerea noastră asupra pulsarilor ar putea fi mult mai limitată decât credeam.
Imaginea de mai sus prezintă o ilustrație a unui pulsar.
Pulsari: Faruri cosmice care sfidează așteptările
Pulsarii sunt resturi stelare incredibil de dense, formate în urma exploziei unor stele masive. O linguriță de materie dintr-un pulsar ar cântări miliarde de tone pe Pământ. Această densitate extremă generează câmpuri magnetice puternice și accelerează rotația stelei, uneori până la sute de rotații pe secundă. Fasciculele de radiație emise de la poli se rotesc odată cu steaua, creând un efect similar cu al unui far. De aici și denumirea de „pulsar”. Ritmul lor de rotație este atât de precis încât astronomii pot folosi acești pulsari ca niște „ceasuri” cosmice extrem de exacte.
Cercetările recente au arătat însă că aceste „ceasuri” cosmice sunt mai complexe decât se credea. Echipa de cercetare a analizat datele radio de la aproximativ 200 de pulsari de milisecundă, pulsari care se rotesc foarte rapid, și le-a comparat cu date din domeniul razelor gamma. Rezultatul a fost surprinzător: aproximativ o treime dintre acești pulsari emit unde radio din două sau mai multe regiuni diferite, nu doar de la poli.
Noi perspective asupra emisiilor radio și a detectării pulsarilor
Analiza datelor a indicat că impulsurile radio provenite din regiunile mai îndepărtate coincid cu exploziile de raze gamma detectate de Telescopul Spațial Fermi al NASA. Acest lucru sugerează o origine comună pentru ambele tipuri de radiație, nu doar în apropierea polilor. „Faptul că detectăm semnale atât de la suprafața stelei, cât și din zona periferică a câmpului său magnetic arată că aceste obiecte sunt mult mai complexe decât credeam”, a explicat Dr. Simon Johnston de la agenția australiană CSIRO.
Descoperirea are implicații importante pentru modul în care înțelegem funcționarea pulsarilor de milisecundă. Cercetătorii sugerează că undele radio sunt emise atât aproape de poli, cât și dintr-o zonă numită „current sheet”, o regiune îndepărtată formată din particule încărcate. Aceasta se rotește odată cu steaua, dincolo de influența directă a câmpului magnetic. În plus, descoperirea ar putea explica de ce unele semnale radio ale pulsarilor par „fragmentate” sau neobișnuite.
Această nouă perspectivă ar putea simplifica detectarea pulsarilor de milisecundă. Deoarece undele radio sunt emise într-un interval mai larg de direcții, nu mai este necesar ca fasciculul să fie perfect aliniat cu Pământul pentru a fi observat. Aceasta este o veste bună pentru proiectele care folosesc pulsari în detectarea undelor gravitaționale, oscilații ale spațiu-timpului. Cu toate acestea, cercetătorii încă nu înțeleg pe deplin cum sunt generate aceste impulsuri radio la distanțe atât de mari de steaua neutronică și de mediul extrem din jurul ei.
Publicarea acestor rezultate reprezintă un pas important în înțelegerea universului, iar cercetările vor continua.
