Sezonul de producție a mierii în România a fost unul extrem de dificil, cel mai slab în ultimii ani, din cauza unui amalgam de factori care au pus la grea încercare apicultorii. În condițiile în care tradiția apiculturii reprezintă o activitate economică importantă pentru sute de familii, influențată de vremuri imprevizibile și costuri crescute, rezultatele de anul acesta ridică semne de întrebare asupra sustenabilității sectorului în perioada imediat următoare.
### Vremea capricioasă și impactul său asupra albinei
Climatul dificil, caracterizat prin alternanțe bruște între perioade reci, ploi abundente și secetă, a fost principalul dușman al apicultorilor din țară. În primăvara și vara anului 2024, vremea s-a schimbat frecvent și excesiv, perturbând ciclicitatea naturală a albinelor. În anumite perioade, ploile torențiale au spulberat raritatea, blocând ieșirea albinelor pentru adunare nectar și polen, în timp ce temperaturile scăzute au împiedicat dezvoltarea corectă a stupilor.
Rezultatul a fost o scădere drastică a producției de sirop natural, iar multe stupine au raportat cote de producție discontinuoase și sub media obișnuită pentru această perioadă. “Anul acesta, din cauza vremii, munca noastră a fost direct influențată – nu am avut cum să asigurăm un sezon de miere normal”, a declarat un apicultor din zona Moldovei. Impredictibilitatea climatică nu doar că afectează direct producția, ci și starea de sănătate a familiilor de albine.
### Costurile de întreținere și provocările economice ale unui sezon dificil
În același timp, costurile cu întreținerea stupilor au crescut semnificativ, adăugând o povară suplimentară pentru apicultori. Achiziția tratamentelor antiparazitare, alimente suplimentare pentru albine în perioadele dificile și costurile pentru combustibil, care au urcat continuu, au redus marjele de profit și, în multe cazuri, au dus la pierderi economice semnificative. Nu trebuie ignorate nici cheltuielile legate de achiziția materiilor prime, precum pastile și tratamente pentru prevenirea bolilor.
Dincolo de aspectele financiare, acești factori au avut și consecințe asupra sănătății coloniilor de albine, perturbând echilibrul natural și predispunând la apariția de boli și paraziti. În unele zone, apicultorii au fost nevoiți să sacrifice anumite stupi pentru a preveni răspândirea problemelor, ceea ce a redus efectivitatea producției și a complicat gestionarea fermelor apicole.
### Perspective pentru sectorul apicol românesc
Deși situația este critică, experții din domeniu sunt rezervați în privința perspectivelor imediate. “Este nevoie de o reevaluare a practicilor și de investiții pentru adaptarea la noile condiții climatice. În acest moment, totul depinde de modul în care vom putea recupera în sezonul următor”, afirmă specialiștii. Initiativa de a diversifica zonele de amplasare a stupilor și de a folosi tehnologii de monitorizare a sănătății albinelor sunt printre măsurile considerate pentru a face față provocărilor.
La nivelul autorităților, se discută despre sprijin substanțial pentru apicultori, inclusiv programe naționale de recuperare și de susținere a sectorului. Considerând importanța economică și ecologică a apiculturii – contribuind la polenizare și biodiversitate – o redresare a sectorului devine o prioritate pentru perioada următoare.
În ciuda încercărilor din acest sezon, apicultorii români rămân optimiști, dar conștienți de dificultăți. Într-un mediu în care schimbările climatice devin tot mai evidente, adaptabilitatea și investițiile în cunoștințe și tehnologii vor deveni esențiale pentru a readuce producția de miere pe o pantă ascendentă. Cu răbdare și sprijin adecvat, sectorul speră că va putea reveni la parametrii obișnuiți, în levitația specifică unei activități cu tradiție milenară.
