În 2024, în interiorul companiei de tehnologie Anthropic s-a desfășurat un plan extrem de controversat, cunoscut sub numele de intern „Project Panama”. Potrivit unor informații confidențiale, această inițiativă avea drept scop digitalizarea rapidă și masivă a unui număr impresionant de cărți fizice, însă metoda utilizată stârnește deja voci critice despre limitele etice ale progresului tehnologic.
Digitalizarea prin distrugere: o metodă extremă pentru un scop ambițios
Pentru a accelera procesul de scanare a volumelelor, Anthropic a adoptat o metodă radicală, diferită de abordările tradiționale precum Google Books, unde volumele sunt scanate în păstrarea integrității fizice. În cazul inițiativei din cadrul companiei, volumele provin în principal de la magazine de vechituri și sunt cumpărate în cantități uriașe pentru a fi scanate. Problema majoră stă în procesul de achiziție: cotorul fiecărui volum era îndepărtat pentru a facilita scanarea, iar apoi cărțile deveneau obiecte inutilizabile, uneori chiar distruse.
Această metodă a fost păstrată în mare secret, fiind prezentată celor din echipă ca o soluție rapidă pentru digitalizarea unei arhive enorme. În ciuda faptului că procesul implică distrugerea fizică a cărților, metoda a fost utilizată pentru a crea o bază de date digitală ce urma să fie folosită pentru antrenarea sistemelor de inteligență artificială. Astfel, compania a ales să opteze pentru o cale agresivă, la limita legii, în loc de metode mai tradiționale, precum scanarea pasivă fără a altera originalul.
Legalitate și controverse morale: o dilemă fără precedent
Această practică a trezit dezbateri intense în domeniul inteligenței artificiale și al drepturilor de autor. În special în contextul în care majoritatea materialelor folosite proveneau de la revânzători internaționali de cărți de mâna a doua, mulți experți au fost surprinși să afle despre modul în care Anthropic a ales să proceseze volumul de literatură. În contrast cu alte companii de profil, care încearcă să evite orice riscuri legate de drepturile de autor, Anthropic susține că a folosit doar materiale achiziționate legal.
Din punct de vedere legal, situația este însă complexă. În instanțele din Statele Unite, se argumentează tot mai des că utilizarea operelor protejate pentru antrenamentul sistemelor de inteligență artificială poate fi justificată sub conceptul de „fair use” (utilizare echitabilă), dacă scopul este considerat transformativ. Așadar, distrugerea cărților, în aceste condiții, ar putea chiar să ofere companiei o posibilitate legală mai sigură de a-și susține activitatea.
Cu toate acestea, dilema morală rămâne. Cât de departe poate merge industria AI în cercetare și dezvoltare fără a încălca valorile fundamentale ale respectului pentru proprietatea intelectuală? În cazul „Project Panama”, această întrebare devine tot mai acută, mai ales în condițiile în care autoritățile și organizațiile internaționale încep să își pună problema reglementării stricte a proceselor de antrenare a inteligenței artificiale.
Perspectiva pentru viitor pare să fie însă nesigură. În timp ce unii specialiști argumentează că metodele agresive precum distrugerea cărților fac parte dintr-o etapă inevitabilă în evoluția tehnologică, alții trag semnale de alarmă referitoare la limitele etice ale acestei evoluții. Într-o lume în care rapiditatea și eficiența sunt din ce în ce mai valorificate în domeniul AI, întrebarea rămâne: până unde vor merge companiile pentru a obține avantajul competitiv, chiar dacă metodele lor sfidează moralitatea?
Și, deși „Project Panama” pare să fie doar începutul unei noi epoci în digitalizarea și antrenamentul modelelor de inteligență artificială, viitorul acestei industrii va fi, fără îndoială, marcat de un echilibru tot mai delicat între progres și etică.
