Un analist financiar de pe Wall Street susține că a investigat personal Strâmtoarea Ormuz, intrând în Iran cu 15.000 de dolari cash, pentru a investiga presupusele plăți ilegale. Potrivit relatărilor din presa internațională, bărbatul, cunoscut sub pseudonimul „Analistul nr. 3”, a încercat să scoată la iveală mecanismele din spatele blocadei iraniene a strâmtorii, o rută vitală pentru comerțul global cu petrol și gaze. Misiunea sa neobișnuită a inclus „arme” precum trabucuri cubaneze și pliculețe cu nicotină, toate cu scopul de a înțelege mai bine modul în care Iranul gestionează această zonă strategică.
O incursiune riscantă în Oman
Analistul, care lucrează pentru firma „Citrini Research”, ar fi reușit să fenteze serviciile de securitate omaneze și să închirieze o barcă pentru a ajunge în strâmtoare. Scopul declarat al acestei misiuni a fost să verifice direct la fața locului presupusa blocadă iraniană. Strâmtoarea Ormuz este un punct vital de tranzit, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazele lumii. Controlul acestei zone aduce Iranului beneficii considerabile, conform rapoartelor.
Expertul financiar a renunțat la tehnologia de ultimă oră și la hărțile satelitare, preferând un carnețel și un telefon chinezesc ieftin, pentru a aduna informații. În timp ce dronele de atac Shahed survolau zona, observațiile sale directe au scos la iveală date despre sistemul de „taxe” impus de iranieni. Informațiile au fost adunate prin conversații purtate în porturile și barurile din Dubai și Oman. El relatează incidente critice, inclusiv o percheziție vamală în Oman, unde autoritățile au descoperit trabucurile, dar au ratat echipamentul de înregistrare.
Detenție și eliberare misterioasă
După finalizarea misiunii, analistul a fost reținut pentru scurt timp de autoritățile omaneze, care i-au confiscat telefonul. A fost eliberat ulterior fără nicio justificare. Revenit la hotel, acesta a consemnat, în raportul său, că a consumat 11 beri după această experiență. „Citrini Research” atrage atenția asupra controlului de facto al Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, care funcționează după propriile reguli.
Raportul sugerează că, în timp ce Washingtonul ar putea opta pentru intervenții militare, alte țări, inclusiv aliați importanți precum Franța și Japonia, preferă să negocieze condițiile de tranzit. Conform analiștilor, mecanismul de plată impus de Iran va facilita tranzitul unui volum tot mai mare de petroliere, indiferent de politica viitoarei administrații americane. Singura amenințare reală pentru Teheran ar fi prăbușirea totală a regimului.
Conform surselor, tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz continuă, iar tensiunile geopolitice din regiune rămân ridicate.
