Amazonas este una dintre cele mai mari păduri tropicale din lume, cunoscută pentru biodiversitatea sa impresionantă și peisajele spectaculoase.ea noastră”

La prima vedere, peisajul din zona micii localități poloneze Pniewo pare obișnuit: câmpuri întinse cu culturi galbene sub un cer vast, întrerupte doar de câțiva copaci. Deși pare liniștit, în subteran se ascunde o poveste sumbră – un oraș subteran construit de naziști, scrie o publicație de știri.

Complexul subteran, cunoscut sub numele de Festungsfront Oder-Warthe-Bogen, sau Ostwall, a fost realizat înainte de al Doilea Război Mondial. Atunci, Adolf Hitler încerca să fortifice granița estică a Germaniei împotriva Poloniei și Uniunii Sovietice.

Situat între râurile Oder și Warta, care formează astăzi granița dintre Germania și Polonia, acest complex rămâne în mare parte nevătămat: un vast labirint de tuneluri, trenuri subterane, facilități militare și adâncituri imense, întinzându-se pe aproximativ 30 de kilometri.

Astăzi, vizitatorii pot coborî în acest vast ansamblu de construcții militare. Soldații care odinioară păzeau aceste buncăre au dispărut de mult, la fel ca și graffiti-urile lăsate de tinerii din anii 1980 și ’90. Însă, complexul are acum noi locatari.

După ce naziștii au abandonat situl în 1945, a prăbușit aici o colonie de lilieci. În fiecare toamnă, până la 40.000 de lilieci vin de peste tot din Europa Centrală și găsesc în tuneluri un loc ideal pentru iernare, transformând zona într-una dintre cele mai mari colonii de lilieci din Europa.

Povestea complexului a început în anii 1930, când Hitler, după ce și-a consolidat puterea, a lansat o amplă campanie de militarizare, contrar tratatelor care au pus capăt Primului Război Mondial.

El a ales porțiunea dintre râurile Oder și Warta pentru fortificare, atunci parte a teritoriului german. Strategii săi considerau că apărarea acestui coridor era vitală pentru apărarea Berlinului.

Până în 1935, planurile pentru ceea ce devenea cunoscut ca „Arcul Fortificat” erau finalizate, iar Hitler însuși a mers în zona Wysoka pentru a consacra proiectul. Lucrările au început în anul următor.

Proiectul era extrem de ambițios. Inginerii au conceput o linie defensivă de aproape 80 de kilometri, cu termen de finalizare stabilit pentru 1951. Deși nu a fost niciodată complet realizat, fortificația era deja una dintre cele mai avansate din lume. Doar zona centrală a folosit peste 60 de milioane de litri de beton și putea găzdui zeci de mii de soldați.

Sursa articol