Șansele ca până în 2030, peste 6% dintre locurile de muncă din Statele Unite să dispară din cauza automatizării și inteligenței artificiale (AI) devin tot mai reale. În ciuda entuziasmului inițial și a promisiunilor majore, progresele tehnologiei nu seamănă cu un dezastru iminent, ci indică o transformare lentă și graduală a pieței muncii. Este o schimbare structurală, unde anumite roluri vor dispărea, altele se vor reconfigura, în timp ce pe altele le vor înlocui noile tehnologii, fără panică sau panică generalizată, dar cu o nevoie acută de adaptare.
Această nouă perspectivă vine pe fondul unui context diferit față de criza economică din 2008 sau alte recesiuni majore. În recesiune, pierderile de joburi pot fi temporare, economia revenind în timp. Însă automatizarea și AI sunt cele care „reconfigurează permanent” anumite domenii, iar înlocuirea cu software nu mai are un echivalent simplu sau întoarcere înapoi.
Totuși, nu trebuie să ne imaginăm că milioane de oameni vor fi concediați peste noapte. Mai degrabă, transformările vor fi vizibile în mod subtil și constant: anumite poziții vor deveni istorie, se vor elimina roluri de intrare, iar companiile vor transforma posturi full-time în roluri hibride sau în operatori de sisteme automatizate. Esențial, însă, este faptul că pentru o înlocuire de amploare va fi necesară o productivitate foarte mare, lucru pe care chiar și cele mai avansate modele AI probabil nu îl vor putea obține în următorii ani.
Un aspect esențial în această discuție nu e pierderea procentului de joburi, ci moduri în care AI va influența aproape o pătrime din activitatea angajaților. În aceste situații, AI nu doar va elimina anumite roluri, ci le va și amplifica activitatea. Unul din cinci angajați va observa schimbări semnificative în modul de lucru, fie prin felul în care livrează rezultatele, fie prin așteptările legate de viteze și performanță. Asta înseamnă că, pentru mulți, AI va deveni nu un simplu instrument, ci o parte integrantă a modului în care își îndeplinesc sarcinile zilnice.
Concret, augmentarea – termenul folosit de specialiști – poate fi o binecuvântare sau un factor de stres, în funcție de modul în care este gestionată. Dacă AI preia taskurile repetitive, angajații își păstrează deciziile și responsabilitatea, dar se pot confrunta cu presiune crescută. Pentru a evita ca această tehnologie să devină un factor de stres la locul de muncă, companiile trebuie să investească în training și în timp pentru ca angajații să învețe și să se adapteze noilor instrumente. În lipsa unei astfel de susțineri, augmentarea riscă să se traducă mai degrabă într-o presiune crescută și în frustrări decât într-o simplă eficientizare.
O schimbare majoră vine din apariția și folosirea tot mai frecventă a așa-numitei „agentic AI”. Spre deosebire de versiunile anterioare de modele generative, aceste sisteme nu doar creează text sau imagini, ci pot executa pași, pot organiza fluxuri și pot automatiza sarcini complexe în lanțuri. Începuturile au fost promițătoare, însă dat fiind succesul unor abordări mai specializate, companiile încep să creeze soluții mai mature și mai utile, învățând din experiențele pozitive și negative. Astfel, dacă în 2023 doar 29% dintre joburile pierdute erau atribuite proiectelor de tip GenAI, acum această pondere s-a dublat, iar influența AI asupra rolurilor a crescut de aproape patru ori, conform ultimelor estimări.
Tensiunea înspre automatizare excesivă și, implicit, concedieri masive, se află într-un echilibru fragil, iar riscul de a „over-automate” devine tot mai evident. Promisiunile exagerate și lipsa unei tehnologii complet mature pot duce, în unele cazuri, la calitate scăzută, fricțiuni interne și, cel mai grav, la o pierdere de timp și resurse, dacă angajatorii decid să revină asupra deciziilor de concediere. În plus, există și exemple concrete de companii care s-au văzut nevoite să reangajeze personal pentru a repara greșelile făcute în goana după eficiență.
Pentru angajați, provocarea cea mai mare va fi în următorii ani să își păstreze relevanța și să integreze AI în mod inteligent în activitatea zilnică. Specialiștii recomandă să devină mai confortabili cu folosirea acestor instrumente, dar, mai ales, să își păstreze și să își apere zona de expertiză umană: înțelepciunea contextuală, relațiile interpersonale, deciziile cu impact și empatia vor rămâne domenii exclusive ale omului. În lumea în rapidă schimbare a tehnologiei, adaptabilitatea și capacitatea de a rămâne un factor de valoare în lanțul de producție vor defini succesul profesional, mai mult decât orice altceva.
