Adolescenții nu au creierul „incomplet”? Un mit despre lobul frontal este demontat de cercetători
București – De câte ori nu am auzit sau chiar rostit, cu zâmbetul pe buze, dar și cu o doză de justificare: „Ce vrei, creierul lui nu e format încă”? Afirmația, devenită un fel de stereotip științific, conform căreia lobul frontal – zona responsabilă de luarea deciziilor – nu se dezvoltă complet până la vârsta de 25 de ani, este de fapt o simplificare exagerată, susțin tot mai mulți cercetători. Studiile recente arată că dezvoltarea creierului este un proces continuu și mult mai flexibil decât s-a crezut.
De unde a pornit mitul „vârstei de 25 de ani”
Ideea că dezvoltarea lobului frontal se oprește la 25 de ani a apărut la sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000, odată cu studiile de imagistică cerebrală. Cercetătorii au observat, prin scanarea creierelor, modificări importante în perioada adolescenței. Datele de atunci se opreau în jurul vârstei de 20 de ani, iar extrapolarea a sugerat că procesul s-ar putea încheia la mijlocul deceniului trei de viață. Cu timpul, această estimare a fost preluată și a ajuns să fie considerată un adevăr general valabil.
Specialiștii recunosc că numărul „25” nu are o bază științifică solidă. Kate Mills, cercetător în neuroștiințe, mărturisește că nu înțelege exact de ce s-a ales această vârstă. Larry Steinberg, un alt expert recunoscut în domeniul dezvoltării adolescenților, a subliniat că cifra a ajuns în cultura populară prin mecanismul binecunoscut al „telefonului fără fir”.
Creierul se schimbă permanent: ce arată ultimele studii
Un studiu publicat în noiembrie 2025 de Universitatea Cambridge, condus de Dr. Alexa Mousley și profesorul Duncan Astle, a analizat peste 4.000 de scanări RMN, de la nou-născuți până la persoane de 90 de ani. Concluzia: creierul nu încetează să se „recalibreze” semnificativ până la începutul vârstei adulte, uneori chiar după 30 de ani.
Cortexul prefrontal, considerat esențial pentru luarea deciziilor, nu se activează brusc la 25 de ani. El este prezent și activ încă de la naștere, dar se rafinează continuu. Momentul important în jurul acestei vârste este mielinizarea – învelirea conexiunilor neuronale cu un strat care accelerează transmiterea semnalelor. Este o etapă importantă, dar doar una dintr-un proces care durează toată viața.
Ce înseamnă asta pentru părinți și adolescenți?
Ideea că un adolescent este „incapabil neurologic de raționalitate” din cauza vârstei este simplistă. Deciziile riscante sunt mai degrabă influențate de contextul social, emoțiile intense și presiunea grupului – ceea ce cercetătorii numesc „hot cognition”. Adolescenții se descurcă la fel de bine ca adulții în luarea deciziilor atunci când sunt singuri, fără influențe externe.
În plus, această simplificare afectează și deciziile politice. În Scoția, de exemplu, recomandările oficiale pentru judecători tratează persoanele sub 25 de ani ca fiind diferite din punct de vedere al dezvoltării, o abordare care reflectă o estimare științifică încă dezbătută.
Creierul uman este mult mai complex și mai flexibil decât credem, adaptându-se și reorganizându-se constant. La 17 ani, la 32 sau la 60. În loc să spunem adolescenților că „nu sunt încă formați”, este mai important să le transmitem că fiecare decizie contribuie la viitorul lor.
