Actrița italiană Claudia Cardinale, un simbol glamour al cinematografiei italiene de post-război, a decedat la vârsta de 87 de ani, potrivit AFP și altor surse media franceze.
Originară din Tunisia, dintr-o familie de origine siciliană, Claudia Cardinale a fost introdusă în lumea filmului în 1957, după ce a câștigat un concurs de frumusețe la Tunis și a primit ca premiu o călătorie la Festivalul de Film de la Veneția.
Vocea ei a trebuit să fie dublată pentru primele ei roluri pe ecranele italiene, deoarece crescuse într-o familie în care se vorbea dialectul sicilian și fusese educată într-o școală vorbitoare de franceză.
Cariera ei a fost complicată și de o sarcină secretă, pe care a atribuit-o unei relații abuzive. A dat naștere unui fiu, Patrick, la Londra în 1958 și l-a prezentat ca pe un frate mai mic timp de mai mulți ani, în timp ce el era crescut de părinții ei.
După o serie de roluri mai mici, ea a ajuns faimoasă la nivel internațional în 1963, când a apărut în filmul lui Federico Fellini, “8 1/2”, și a jucat alături de Burt Lancaster în “Leopardul” în același an.
Filmările pentru cele două filme au adus complicații, Cardinale amintind că a trebuit să aibă culori diferite de păr pentru cele două roluri.
Într-un interviu acordat unui ziar, Cardinale a descris abordările regizorilor Fellini și Luchino Visconti, care a regizat “Leopardul”. “El [Fellini] nu putea filma fără zgomot. Cu Visconti, dimpotrivă, era ca și cum am fi făcut teatru. Nu puteam spune o vorbă. Foarte serios”, a spus ea.
Crescându-și profilul, cardi a deschis ușa spre producțiile de la Hollywood și a apărut în comedie “The Pink Panther”, regizată de Blake Edwards, și în “Once Upon A Time In the West” a lui Sergio Leone, în 1968.
Cariera ei a suferit un regres în anii 1970, după ce s-a separat de producătorul de film Franco Cristaldi pentru a începe o relație pe viață cu regizorul Pasquale Squitieri, cu care a avut o fiică, tot Claudia. Cristaldi a cerut prietenilor și asociaților săi din industria cinematografică italiană să o izoleze pe Cardinale, ceea ce a determinat, de exemplu, pe Visconti să o refuze pentru ultimul lui film, “Inocentul”, în 1976.
“A fost un moment foarte delicat. Am descoperit că nu aveam bani în contul meu bancar”, a spus Cardinale despre acea perioadă.
Regizorul Franco Zeffirelli a intervenit în cele din urmă pentru a o ajuta, distribuind-o în miniserialul TV “Iisus din Nazareth” din 1977. Ea a continuat apoi să lucreze cu alți regizori europeni, printre care Werner Herzog și Marco Bellocchio.
Cu vocea ei răgușită și obișnuința de a fuma, Cardinale a avut reputația unei femei independente și liberă, care a sfidat odată protocolul Vaticanului prin prezentarea la o întâlnire cu Papa Paul al VI-lea într-o fustă mini.
Stabilindu-se pentru o perioadă în Franța și fiind prietenă cu președinții François Mitterrand și Jacques Chirac, Cardinale s-a întors către teatru la începutul acestui secol, câștigând aplauze pentru aparițiile sale pe scenă.
Ea a continuat să facă filme în diverse limbi europene până târziu în viața ei, apărând în serialul TV elvețian “Bulle” în 2020.
DECORATĂ cu un premiu pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Berlin în 2002, ea a spus că actoria a fost o carieră minunată. “Am trăit mai mult de 150 de vieți, prostituată, sfântă, romantică, orice fel de femeie, și este minunat să ai această oportunitate de a te schimba”, a spus ea. “Am lucrat cu cei mai importanți regizori. Ei mi-au dat totul.”
Sursa articol
