Academiile din România și Moldova reafirmă rolul fundamental al științei în consolidarea identității naționale și semnalează dispariția de facto a hotarului pe Prut
Într-un context geopolitic și social marcat de tensiuni persistente și de schimbări rapide, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei au emis marți o declarație comună menită să sublinieze rolul crucial al instituțiilor academice în conservarea și promovarea identității naționale, dar și să atragă atenția asupra procesului de diminuare a granițelor fizice și simbolice între cele două entități statale.
Un angajament comun pentru păstrarea identității culturale și științifice
Documentul, semnat de către președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, și președintele Academiei de Științe a Moldovei, reprezintă o reacție la schimbările observate în ultimele decenii în zona frontierelor istorice și o reafirmare a apartenenței la o cultură comună care transcende granițele administrative. „Rolul fundamental al instituțiilor academice în consolidarea identității naționale este mai important ca niciodată”, se arată în declarație, care subliniază necesitatea unei păstrări și promovări active a patrimoniului cultural și științific.
Această poziție vine ca răspuns la procesul de europeanizare și de modernizare accelerată din regiune, dar și la provocările geopolitice și economice care amenință să altereze percepția tradițională despre frontierele între România și Republica Moldova. În același timp, instituțiile academice semnalează dispariția de facto a hotarului de-a lungul Prutului, un fenomen pe care îl consideră simptom al unei tendințe de apropiere naturală și de eliminare a barierelor artificiale între cele două spații culturale.
Frontiera mentală și culturală, uitată în fața dezvoltării socio-econoice
De-a lungul anilor, granița de pe Prut a fost interpretată atât ca o linie de separare politică, cât și ca un simbol al diviziunii ideologice și culturale din perioada comunistă. Totuși, în ultimele decenii, această frontieră s-a estompat din cauza fluxurilor de oameni, a schimburilor culturale și a convergenței în domenii precum educația și tehnologia.
„Dispariția de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului” este citatul care evidențiază această realitate, chiar dacă formal, statele rămân separate și independente. În opinia academicienilor, însă, această diferență formală nu mai corespunde dilemelor și percepțiilor actuale ale populației civile și ale elitelor culturale. Ei susțin că rădăcinile comune, limba, tradițiile și valorile au creat o punte naturală care depășește barierele administrative și politice.
Rolul extrem de actual al științei și culturii în vremuri de criză
Declarația comună nu ignoră provocările zilei. Este o pledoarie pentru intensificarea eforturilor în domeniile științei, educației și culturii ca instrumente de păstrare a identității naționale și de promovare a dialogului intercultural. În condițiile în care megatendințele globale, precum migrația, digitalizarea sau conflictele geopolitice, afectează stabilitatea și coeziunea fiecărei națiuni, academiile semnalează necesitatea unei strategii comune bazate pe cunoaștere și înțelepciune.
În același timp, semnatarii documentului atrag atenția asupra riscului de pierdere a unei identități culturale comune dacă această colaborare nu va fi consolidată. “Știința devine un liant esențial pentru păstrarea și promovarea valorilor culturale naționale, dar și pentru întărirea relațiilor între cele două state”, afirmă aceștia.
Perspective pentru viitor
Este evident că, deși frontierele fizice pot fi contestate sau estompate, cele culturale și spirituale rămân unele dintre cele mai solide legături între România și Republica Moldova. Într-un peisaj geopolitic în continuă schimbare, declarația comună a celor două academii reprezintă un apel la un angajament reciproc și la o conștientizare mai acută a faptului că identitatea și patrimoniul comun reprezintă piloni fundamentali pentru stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung a ambelor state.
Pe măsură ce evoluțiile politice și sociale continuă să redefinească granițele, rămâne de văzut dacă acest apel la unire culturală, științifică și morală va fi urmat de măsuri concrete. În orice caz, mesajul transmis de Academiile din România și Moldova reverberează ca o reafirmare a unei legături ancestrale ce poate fi păstrată doar prin colaborare și respect reciproc.
