Într-un raport despre climatul investițional din România, Departamentul de Stat al SUA evidențiază un nivel extrem de ridicat al corupției din țară. Deși această problemă nu mai ocupă un loc prioritar pe agenda politicienilor sau în mass-media, realitatea nu s-a schimbat. Cetățenii români o resimt și o sancționează sever la urne, în timp ce investitorii americani o consemnează în rapoartele lor oficiale, pe care le iau în considerare atunci când decid unde să plaseze capitalul.
Aceste documente oficiale ale guvernului american au o influență semnificativă, determinând deciziile corporațiilor internaționale. De exemplu, un director executiv de companie de top poate fi reticent să investească într-o țară unde rapoartele indică un mediu de afaceri dominat de mită și corupție sistematică: plăți ilegale pentru vamă, obținerea avizelor sau autorizațiilor, și practici de plată informală în relațiile cu autoritățile sau în mediul privat. Toate acestea sporesc costurile operaționale cu un procent semnificativ, ceea ce face ca investiția să fie mai puțin atractivă și mai costisitoare, aproape de două ori față de alte țări cu nivel mai scăzut al corupției.
Legea americană sancționează firmele și cetățenii care plătesc mită în afara granițelor, fiind vorba despre legea care interzice corupția în afara țării pentru companiile americane. În schimb, România nu a reușit să combată eficient fenomenul, legislația anticorupție fiind slăbită de politicieni, iar instituțiile anticorupție fiind supuse presiunilor și intimidărilor. În plus, cazurile de corupție aproape că nu ajung niciodată la o sentință definitivă, riscul de a fi pedepsit fiind foarte scăzut sau inexistent.
Pentru un investitor extern, riscul și costurile asociate operării în România sunt semnificative: se plătesc comisioane ilegale și taxe informale în fiecare etapă, ceea ce crește cheltuielile cu 20-30% comparativ cu alte țări mai curate din punct de vedere al corupției. Astfel, încrederea în mediul de afaceri românesc devine foarte redusă, iar riscul de a pierde fonduri este unul real și persistent.
Deși România aderă formal la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), în realitate, politica internă nu a reușit să implementeze reforme eficiente. Legislatura anticorupție a fost modificată sub influența unor interese politice, iar autoritățile sunt percepute ca fiind impotente sau influențate de corupție. La nivelul sistemului judiciar, cazurile ajung adesea să se prescrie înainte de a fi soluționate definitiv, permițând celor implicați să scape nepedepsiți.
De altfel, dacă se întreabă de ce unii politicieni critică investițiile occidentalilor în România, răspunsul poate fi găsit în raportul oficial al Departamentului de Stat al SUA. Această situație descurajează investitorii externi și afectează grav perspectivele economice ale țării, și într-adevăr, este greu să credem că aderarea la organisme internaționale precum OECD ar putea schimba fundamental realitatea, dacă politicienii continuă să mimeze reformele fără să le pună în aplicare.
