România începe să ia măsuri pentru refacerea naturală a râurilor, eliminând construcțiile artificiale vechi de decenii, precum barierele și pragurile din beton, care în prezent nu mai au un scop valid. Aceste obstacole, cu înălțimi de până la 3 metri, fragmentau cursurile de apă și afectau biodiversitatea, impactând nu doar populațiile de pești, ci și dinamicitatea sedimentele și vegetația din zonele riverane.
Multe dintre aceste bariere de beton sunt listate în registrele administrației naționale a apelor și ale agențiilor forestiere, iar unele nu au un proprietar declarat. Hidrologul Daniel Diaconu, profesor la Facultatea de Geografie, menționează că lipsa unui cadru legislativ clar complică foarte mult acest proces.
Discuțiile s-au desfășurat în cadrul unei conferințe despre refacerea conectivității naturale a râurilor, organizată de organizații pentru protecția biodiversității și de o inițiativă europeană dedicată eliminării barajelor. Mesajul principal a fost că aceste baraje au o durată de utilizare și că multe dintre ele nu mai justifică costurile de întreținere. Construcțiile fără valoare economică sau rol de siguranță, care fragmentază habitate și riscă speciile rare de pești, ar trebui demolate.
Experta americană Laura Wildman, specialist în inginerie civilă și pentru acțiuni de protecție ecologică, explică de ce eliminarea barajelor este esențială. „Barajele sunt infrastructuri create de om care, la finalul ciclului de viață, pot deveni periculoase sau inutile. Unele trebuie reparate, iar altele, care nu mai servesc vreun scop, e mai sigur și mai economic să fie demontate. Aceasta permite restabilirea cursului natural al râului și recuperarea valorilor ecologice afectate”, afirmă ea.
Motivul principal pentru eliminarea acestor obstacole este combinarea factorilor economici, pentru reducerea costurilor de întreținere; de siguranță, pentru protejarea locuitorilor din apropiere; și ecologici, pentru a reda posibilitatea peștilor și altor viețuitoare acvatice să migreze liber. În România, au fost identificate peste 2.000 de astfel de fragmentări ale râurilor, în mare parte baraje mici construite acum 50-80 de ani.
Hidrologul Daniel Diaconu explică legătura directă între aceste bariere și impactul asupra mării. „Aceste construcții nu afectează doar biodiversitatea, ci și procesul de sedimentare și dinamica râurilor, având repercusiuni asupra litoralului românesc și asupra transportului sedimentelor în Marea Neagră. Continuitatea naturală a râurilor este esențială nu doar pentru biodiversitate, ci și pentru echilibrul hidrologic și pentru fluxul de sedimente în bazinul Dunării.”
El adaugă că inițiativele de eliminare a barierelor vizează în principal obstacole de mici dimensiuni, nu marile baraje cu funcții de protecție, alimentare sau energie, precum Porțile de Fier sau Vidraru. „Ne concentrăm pe eliminarea barierelor care împiedică peștii să migreze, întrucât aceste obstacole reduc spațiul vital al speciilor și, prin urmare, contribuie la degradarea mediului, scăderea populației și pierderea biodiversității.”
