„Am jucat handbal pentru că ne plăcea enorm acest sport. Cu premiile din 1970, ne-am cumpărat un televizor alb-negru. Nu jucam pentru bani, cum fac mulți jucători acum.” Aceste cuvinte aparțin lui Ștefan Birtalan, o legendă a handbalului românesc, golgheter la Campionatul Mondial din 1974 din RDG.
Așa arăta lumea în care trăia Ștefan Birtalan: simplă, dar corectă. Jucătorii își respectau meseria, antrenându-se „până curgea apa pe ei” – cum povestește protagonsitul nostru – cu 9 luni de cantonamente, având doar două zile libere la două săptămâni pentru a-și vizita familiile.
Dar astfel am ajuns cei mai buni din lume! De patru ori! România a câștigat titlul suprem în 1961, 1964, 1970 și 1974. În anii ’60, cu generația lui Ivănescu, Oțelea, Covaci și Gruia, apoi cu tinerii lui Penu, Gațu, Ghiță Licu, Gunesch, Goran și Birtalan. Jucători extraordinari, echipe de neuitat, la care visăm și astăzi, la mai mult de cincizeci de ani distanță.
Două titluri mondiale, trei medalii olimpice și Cupa Campionilor Europeni!
Birtalan a făcut parte din generația de aur care a dominat handbalul în anii ’70, câștigând cu România titlul mondial în 1970 și 1974, precum și trei medalii olimpice (bronz în 1972 și 1980, argint în 1976) și Cupa Campionilor Europeni cu Steaua București în 1977.
În 2015, cu ocazia primei ediții a Sports Business Academy, Ștefan Birtalan a amintit o poveste din trecut despre eroi cu calități supranaturale, dar umili. Ne-a reamintit că românii au fost mari odată.
Dar ce făceau acești jucători pentru a deveni atât de performanți? În primul rând, se alimentau corespunzător! Apoi, se odihneau, fără a pierde nopțile. Și, cum am menționat anterior, se antrenau intens.
O singură dată în bar, după ce a câștigat titlul mondial!
Rememorăm ce spunea cel mai bun handbalist din lume în 1974, 1976 și 1977: „Noi ne alimentam corect și ne accidentam rar. Mă întreb de ce jucătorii de azi se accidentează astfel. Trebuie să fii atent la ora de culcare, la odihna ta și la alimentație. Pe vremea lui Ceaușescu, existau doar două baruri în București; unul s-a distrus la cutremur. Eu am fost o singură dată într-un bar, după ce am câștigat Campionatul Mondial, când ne-a invitat Viorel Păunescu. Acum sunt sute de baruri. Nu spun să nu mergi, dar pentru a fi sportiv de top, trebuie să ai grijă de aceste lucruri.”
„Eu și acum, la vârsta asta, aș juca pentru națională”, declara Bibi Birtalan la SBA, la 67 de ani, cu un zâmbet în ochi. A fost o lecție de sacrificiu și pasiune, o legătură între generații, un îndemn pentru noile talente: „Noi am putut. De ce nu încercați și voi?”
Ștefan Birtalan ar fi împlinit astăzi 77 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
